La mulți ani, Agerpres. 130 de ani de la înființare

În urmă cu 130 de ani, la 15/27 martie 1889, era înfiinţată prima agenţie de presă ”românească, naţională şi autonomă”, având titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română – ”Agence Telegraphique de Roumanie”.

De-a lungul vremii, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, prima agenţie de presă din România, s-a numit Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română, Agenţia Telegrafică Română „Orient-Radio” – RADOR, Agenţia Română de Presă – AGERPRES, Agenţia Naţională de Presă ROMPRES şi, din 2008, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.

Inaugurarea primei linii de telegraf electric din spaţiul românesc, care făcea legătura între Iaşi şi Cernăuţi şi de aici cu Viena, a avut loc la 2/14 februarie 1853, potrivit lucrării ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003). În contextul declanşării Războiului Crimeii (1853-1856), când Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa şi Regatul Sardiniei au declarat război Rusiei, ca urmare a numeroaselor divergenţe anglo-franco-ruse în problema orientală, francezii au început construcţia, în 1854, a liniei de telegraf Bucureşti-Giurgiu-Rusciuk (Ruse). De cealaltă parte, în acelaşi an, austriecii s-au implicat în realizarea liniei telegrafice Bucureşti-Ploieşti-Braşov, Timişoara-Braşov şi Timişoara-Lugoj-Orşova, făcându-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate şi cele din Transilvania.

Tot atunci s-a făcut legătura telegrafică a Bucureştiului cu Moldova. La 10/22 martie 1855, avea loc inaugurarea liniei telegrafice Bucureşti-Giurgiu. În acelaşi an, la 15/27 noiembrie erau deschise oficial cursurile Şcolii tehnice de telegrafie din Bucureşti. Cel dintâi oficiu telegrafic bucureştean a funcţionat într-o clădire a Eforiei şcoalelor, situată în faţa palatului Universităţii, la 9/21 septembrie 1854.

Departamentul dinlăuntru dispunea ca aici să se instaleze ”laboratorul cu canţelaria de avize pentru linia telegrafică”, potrivit www.biblioteca-digitală.ro.

La 16 iunie 1862, a fost încheiată, la Timişoara, o convenţie între România, Austria, Imperiul Otoman şi Serbia, privind reglementarea serviciului telegrafic între statele semnatare. A fost, totodată, o recunoaştere a autonomiei statului român unificat. La 10/22 mai 1865, a fost semnată, la Viena, Convenţia româno-austriacă privind reglementarea serviciului telegrafic. O lună mai târziu, la 5/17 iunie, România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris. La 3/15 decembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea de organizare a serviciului de poştă şi telegraf; Cezar Librecht a fost numit în fruntea Direcţiei Poştelor şi Telegrafului.

Izbucnirea unui nou conflict în regiunea Balcanilor, şi anume războiul româno-ruso-turc (1877-1878), dar şi faptul că zona nu era acoperită din punct de vedere al transmiterii informaţiilor către exterior, nu exista un birou care să transmită eficient informaţii despre evenimentele în desfăşurare, a determinat semnarea unei Convenţii, la 13/25 ianuarie 1877, între Agenţia franceză de presă ”Havas” şi Ministerul Afacerilor Străine, în vederea trimiterii unui corespondent la Bucureşti. În acel moment, şeful guvernului era Ion C. Brătianu, iar şeful diplomaţiei – Nicolae Ionescu.Potrivit contractului semnat, în schimbul unui serviciu de ştiri din străinătate difuzat de Havas la Bucureşti, Ministerul român de Externe putea să transmită pe canalele agenţiei ştiri politice şi economice oficiale. Havas se obliga să distribuie de patru ori pe zi demnitarilor din Bucureşti, la domiciliul lor oficial, ştiri care să prezinte ”fie un interes general, fie unul special pentru România”.

În acelaşi timp, demnitarii se obligau să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite. Suma pe care o achita anual Ministerul român de Externe agenţiei Havas pentru serviciul telegrafic era de 12.000 de franci, potrivit lucrării ”Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989” (Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000).

Însă, în timp, contractul nu a fost respectat, existând încălcări flagrante din partea ambelor părţi. Astfel, în 1884, corespondentul Havas reproşa Ministerului de Externe că poşta română nu păstrează secretul telegramelor. De cealaltă parte, majoritatea ziarelor bucureştene se plângea faţă de conţinutul părtinitor al informaţiilor Havas. De exemplu, ziarul ”Românul” al lui C. A. Rosetti a atras de nenumărate ori atenţia că ştirile despre luptele de la Plevna erau prezentate de Havas părtinitor.

Era scos în evidenţă eroismul turcilor şi despre români nu se amintea nimic, arată aceeaşi sursă.În aceste împrejurări, oficiali ai Ministerului de Externe au demarat negocieri secrete, la nivel diplomatic, de înfiinţare a unei agenţii naţionale autonome de ştiri. Cel care şi-a pus semnătura pe actul de înfiinţare a primei agenţii telegrafice româneşti a fost omul politic şi diplomatul Petre P. Carp, ministru de externe în guvernul Theodor Rosetti (12 nov. 1888-22 mart.1889). Acesta era convins că România avea nevoie de o agenţie naţională independentă care să aparţină statului român şi să reprezinte numai interesele acestuia. Filogerman, Petre P. Carp dorea ca agenţia românească să beneficieze de susţinerea unei agenţii, în special a celei austriece Correspondenz Bureau, dar şi a Agenţiei engleze Reuter, în încercarea de a sparge monopolul agenţiei franceze.