De cel puţin trei ani, studiile Ministerului Muncii privind sărăcia şi excluziune asocială atrag atenţia asupra efectelor dezastruoase, din ce în ce mai accentuate, pe care acest flagel le are asupra celor mici.
Strategia naţională privind reducerea sărăciei arată că de la criza economică încoace cel mai vulnerabil segment de populaţie o reprezintă copiii cu vârste între 0 şi 17 ani. Practic, copiii sunt cei mai săraci cetăţeni ai României. Mai mult, tendinţa este ca sărăcirea celor mici să se accentueze.
După ei, în topul pauperităţii galopante se află categoria de vârstă 25-54 de ani, apoi cei între 55-64 de ani. Veniturile celor peste 65 de ani, pensionarii, sunt aproape stabile, dar la un nivel foarte redus. Cel mai bine din punct de vedre economic o duc cetăţenii cu vârste între 18 şi 24 de ani.
Uneori nu au nici mâncare pe masă
Conformdatelor UNICEF, sărăcia în cazul copiilor cuvârste între 1 şi 16 ani însemană că nu dispun de două sau mai multe din următoarele 14 elemente în gospodăriile unde locuiesc: trei mese pe zi; cel puţin o masă pe zi cu carne; fructe şi legume proaspete în fiecare zi; cărţi potrivite pentru vârsta copilului; echipamente în aer liber (bicicletă, role patine, etc); activităţi de petrecere a timpului liber regulate (înot, joc, un instrument, care participă la organizaţii de tineret, etc); cel puţin o jucărie de copil; posibilitatea de a participa la excursii şcolare şi evenimente; un loc liniştit şi lumină pentru a face temele; o conexiune la Internet; unele haine noi (să nu fie toate la mâna a doua); două perechi de încălţăminte; posibilitatea, din timp în timp, pentru a invita prietenii acasa pentru a juca şi a mănca; posibilitatea de a sărbători ocazii speciale, cum ar fi zile de naştere.
UNICEF spune că şi copiii occidentali sunt sărăcuţi
Concluzia studiilor este că 72,6% dintre copiii din România nu au două sau mai multe dintre aceste produse
Interesant este că raportul UNICEF observă şi aici că în ţările dezvoltate rata lipsei acestor produse ar trebui să fie apropiată de 0% şi atrage atenţia asupra faptului că în patru din zece ţări dezvoltate, procentajul copiilor cărora le lipsesc aceste produse de bază este de peste 10%. Printre acestea se numără Franţa, Italia, Grecia sau Portugalia.
