COLECȚIE. Aşa arăta o legitimaţie de spioancă în 1922!

Ştiaţi că oraşul Cluj-Napoca se numea ”Claudiopoli” în anul 1820? Sau că în 1921 nu se putea circula cu bicileta prin Alba-Iulia decât cu permis de circulaţie pentru bicilete, pe care apărea obligatoriu şi numărul de înmatriculare al vehiculului pe două roţi?

COLECȚIE. Aşa arăta o legitimaţie de spioancă în 1922!

Poliţist absolvent de factultate economică, Valentin Manache, fost filatelist, şi-a schimbat hobby-ul cu 10 ani în urmă şi a a început să colecţioneze documente poliţieneşti. Acuma a juns să aibă un fel de muzeu particular.

Printre piesele de rezistenţă se numără un act de identitate ‘bionic’ emis în anul 1943, care conţinea amprenta degetului arătător al titularului actului – lucru care nu ar fi rău să se întâmple nici acum, în opinia lui Valentin Manache.

Colecţionarul are câteva documente care atestă că în România mijlocului de secol XX  nu se putea circula cu bicicleta în spaţii publice decât cu permis, ca la şoferi – sau ‘şofeuri’, în varianta oficială a anului 1921.

Apropo de şoferi, colecţia deţine şi un permis de şoferiţă din anul 1925. Titularul, Virginia Dimopol, avea profesiunea: ‘proprietară’.

COLECȚIE. Aşa arăta o legitimaţie de spioancă în 1922!

Unul din documente, un regulament pentru poliţiile locale din Transilvania epocii habsburgice, anul 1820, scris în latină – limba oficială la vremea respectivă -, denumeşte localitatea de tipărire drept ‘Claudiopoli’. Acesta este numele latin al oraşului Cluj-Napoca folosit oficial în memoria împăratului roman Claudius.

Cel mai spectaculoasă legitimaţie este cea de „spioancă’, emisă în anul 1922 de Poliţia şi Siguranţa Generală. Este vorba despre o femeie de etnie maghiară, după nume, Piroska Nagy, care este „agent special’, respectiv un fel de agent doi şi-un sfert în variantă actuală.

COLECȚIE. Aşa arăta o legitimaţie de spioancă în 1922!

‘Am cheltuit aproxiamtiv 2.000 de euro pe acestă colecţie şi am negociat pentru fiecare obiect în parte. Nu este o valoare bănească mare, dar valoarea documentară este destul de consistentă. De aceea mă gândesc ca, la un moment dat, să o donez Academiei Române’, ne-a spus Valentin Manache.

 

Comentarii

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.