Clendar creștin-ortodox: Sfântul Ierarh Tarasiei – Duminica întâi din Post a Ortodoxiei

Sfântul Tarasie este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 25 februarie. Acest iubit Sfânt Tarasie s-a născut și și-a petrecut copilaria în Constantinopol, loc unde s-a bucurat și de o educație aleasă. Făcea parte dintr-o familie nobilă, iar datorita educației pe care o primise fusese promovat extrem de repede la curtea Împăratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780-797) și a mamei sale, sfânta Împărateasă Irina, ajungând în funcția de senator.

Acea perioadă este descrisă ca fiind una neagră și tulbure din pricina luptei iconoclaștilor. Patriarhul Pavel, susținător al iconoclasmului se căiește pentru rătăcirea sa și renunță la funcția pe care o deține. Se retrage la o mănăstire, unde va lua schima îngerească. Iar când Împărăteasa Irina îl vizitează împreună cu împăratul, sfântul le spune că cel mai vrednic om care să îl înlocuiască este Sfântul Tarasie, care pe atunci încă era mirean.

Pentru o perioadă foarte lungă de timp, Tarasie refuză cu orice prilej această funcție, considerând că nu este suficient de vrednic pentru a putea fi pus pe un oficiu atât de înalt. Totuși, mai târziu, sfântul se lasă convins, condiționând întrunirea Sinodului Ecumenic, cu scopul de a distruge erezia iconoclastă.

Într-o perioadă foarte scurtă de timp, Sfântul Tarasie reușește să treacă prin toate rangurile clerice, pentru ca în anul 784 să devină patriarh al Constantinopolului. Iar 3 ani mai târziu, în anul 787, la Niceea, este întrunit cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat însuși de Tarasie, în prezența a 367 de episcopi. În urma sinodului s-a confirmat încă o data obligativitatea și necesitatea cinstirii sfintelor icoane, iar toți episcopii care au pășit pe calea cea dreapta, lăsând în urma erezia lor, au fost primiți cu brațele deschise de Biserică.

De pe tronul patriarhal, Sfântul Tarasie a reușit să conducă cu multa înțelepciune Biserica timp de 22 de ani, perioadă în care a dus o viață ascetică. Toți banii pe care îi avea îi cheltuia în scopuri plăcute Creatorului, dând de mâncare și ajutând pe cei bătrâni, neputincioși, bolnavi, văduve, orfani. Mai mult, cu prilejul Sfintelor Paști, el însuși pregătea o masă, totodată servindu-i pe cei săraci.

Patriarhul îl acuza cu o convingere ieșita din comun pe Împăratul Constantin Porfirogenetul, pe când acesta și-a calomniat soția, pe Împărăteasa Maria, strănepoata a Sfântului Filaret cel Milostiv. Astfel, patriarhul o trimite pe Maria la mănăstire, ajutând-o astfel de scape de căsătoria cu ruda sa. Tarasie cade în dizgrație în momentul în care refuză cu orice preț să anuleze căsătoria împaratului. Iar la scurt timp, Marea Împărăteasă Irina îl detronează pe Constantin.

Dumnezeu îl cheamă la el în anul 806, iar înainte să își dea sufletul în mâinile Bunului Creator, diavolii cercetară viața sfântului încă din copilarie, încercând să îl aducă la deznădejde pentru păcate pe care acesta le-ar fi săvârșit. Sfântul, pe patul de moarte, le spune diavolilor că este nevinovat de tot ceea ce îl acuză și că nu au și nici nu vor avea vreodată o putere asupra sa.
În momentul trecerii sale în neființă, Tarasie este plâns în Biserica și înmormântat cu mare cinste la mănastirea pe care el însuși a construit-o la Bosfor. De-a lungul vremii, foarte multe minuni au fost săvârșite la mormântul Sfântului Tarasie.