În fiecare an, pe dată de 7 august, o prăznuim pe Sfânta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima româncă trecută în rândul sfinților.
A fost fiica lui Ștefan Joldea, armaș, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamțului. Ștefan Joldea, a trăit în comună Vânători-Neamț și a avut două fiice pe Marghita (Marghiolita) și pe Teodora.
Această din urmă se căsătorește cu Elefterie, însă, nu după mult timp cei doi vor întră în cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar soțul ei, la Schitul Poiana Mărului. Cuvioasă Teodora ajunge ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia.
Din cauza turcilor, egumenă se retrage în Munțîi Buzăului împreună cu Sfânta Teodora și cu câteva maici. După zece ani de nevoință în Munții Buzăului, ajunge în Munții Neamțului.
Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora în părțile Sihlei, unde se află un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cu Hristos, și a petrecut mulți ani în cea mai aspră nevoință pustniceasca. Era la sfârșitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase ființă. Însă pădurile din împrejurimi adăposteau numeroși pustnici.
După un timp, Cuvioasă Teodora se mută din chilie în peștera de alături, unde rămâne până la moarte, ostenindu-se în post și rugăciune, pentru ea și pentru toată lumea. Puțînă hrană și-o procura, fie din fructele ce i le oferea pădurea, fie mai ales dintr-un fel de iederă, ce crește până azi pe stâncile Sihlei, numită „iarbă dulce” sau „măcrișul Sfintei Teodora”.
După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câțiva ani, nu a mai știut nimeni de existența ei. Tradiția menționează că părințîi Sihastriei observau cum păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau faramituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munții Sihlei.
Doi frați din Sihăstria se învrednicesc să o vadă pe Teodora învăluită într-o lumina de foc. Sfânta le mărturisește acestora că Îl rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, că să ii trimită un preot care să o împărtășească, întrucât simțea că trebuie să plece în curând la Hristos.
Cei doi frați îl aduc pe ieromonahul Antonie, însoțit de diaconul Lavrentie. După ce și-a mărturisit păcatele și a fost împărtășită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora și-a ridicat privirile spre cer și, rostind cuvintele „Slavă Ție Doamne pentru toate”, și-a dat duhul.
Părinții citindu-i toată rânduiala părăstasului, au așezat sfântul ei trup în mijlocul peșterii, unde a stat multă vreme. După mulți ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Mănăstirea Secu și de aici la Sihla, că să fie cât mai aproape de aceea care i-a fost soție și povățuitoare duhovnicească.
A trăit tot sub stâncile Sihlei, rugându-se lui Dumnezeu ziua și noaptea. Apoi trecând din viață această, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peștera, până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare.
Apoi, zidind o biserica nouă, la moșia familiei din satul Miclauseni – Iași, le-a adus în această biserica și multă lume venea aici să se închine sfintei.
Dar în anul 1856, în timpul ocupației rusești, moaștele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfânta este venerată cu numele de Sfânta Teodora din Carpați.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind că zi de prăznuire dată de 7 august.
Tot astăzi, facem pomenirea:
– Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul;
– Sfântului Cuvios Mucenic Dometie Perșul, împreună cu doi ucenici ai săi;
– Sfântului Cuvios Or din Tebaida (Egipt);
– Cuvioșilor zece mii de pustnici din Tebaida;
– Sfintei Cuvioase Potamia
– Sfântului Sfințit Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului;
– Sfântului Cuvios Asterie Singliticul;
– Sfântului Sozont din Nicomidia;
– Sfântului Iperehie;
– Sfântului Cuvios Teodosie;
– Sfântului Cuvios Dometie;
– Sfântului Cuvios Nicanor.
Mâine, facem pomenirea Sfântului Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului.
