Calendar creștin-ortodox, 28 noiembrie 2020. Sfântul Ștefan cel Nou; Sfântul Mucenic Irinarh 7
Social Ultima Ora

Calendar creștin-ortodox, 28 noiembrie 2020. Sfântul Ștefan cel Nou; Sfântul Mucenic Irinarh

Sfântul Cuvios Ștefan cel Nou

Este un lucru drept și tuturor creștinilor bine primit – după dumnezeiescul glas al lui Pavel, marele propovăduitor -, a ne împărtăși de pomenirea sfinților, precum zice și acel vers al lui David: Pomenirea drepților cu laude și celor drepți li se cuvine laudă. Nu numai atât, dar este cuvios lucru și dorit a avea pururea întru pomenire nevoințele și isprăvile sfinților, cele cu vitejie făcute. Tot așa este cuvios și drept lucru a scrie în cărți faptele lor, pentru că prin vedere și prin auzire ne suim către fapta bună și către dumnezeiască râvna, în care se împlinește acea Scriptură ce zice: Arată-mi făță Ta și fa-mă pe mine să aud glasul Tău. Căci amandoua se văd că prin icoană și prin cuvântul cel scris se fac auzite. Vederea icoanei se pricinuiește de la cei ce au cu meșteșug acea știință. Iar cuvântul auzirii vine de la cei ce prin duh dumnezeiesc și prin învățătură cunoștinței, cu taină au învățat cele dumnezeiești.

Deci eu, fiind neimpartasit de acestea amandoua, mă tem și sunt fără îndrăzneala că să deschid gură și să întind mâna, că nu cumva să pătimesc chipul cel nesuferit al mândriei când voi grai. Căci cursa mare sunt bărbatului chiar buzele lui, precum este scris, și se prinde cu graiurile gurii lui fiecare și răsplătire pentru cuvintele lui i se va da.

Căci mare și iubit este Cuviosul Mucenic Ștefan, care întâi începe această prăznuire și multă este nimicnicia săracei mele minți și puțînă-mi iscusința. Și de unde voi începe cununa laudelor viețîi lui și cum voi povești strălucirea și osteneala petrecerii lui?

Nu mă pricep, iubiților. Sau cum voi pune bună îndrăzneala a muceniciei celei pătimitoare, pentru că minunile săvârșite de dansul prin darul cel de sus, având minunată povestire, îmi tulbură gândul, îl înspăimântă și îl silesc a se depărta din hotarele sale. Însă cât va ajunge puterea minții mele, nu voi înceta a grai, căci nu este osânda a nu laudă după vrednicie, ci aceea este osânda a nu grai după putere.

De aceea, având deopotrivă cuvântul și înțelegerea, pe care niciodată nu le-am uneltit la ceva de acest fel, cu toată puterea mea îndemnându-mă, am început a scrie, având în minte neascultarea cea strămoșească a Evei și pe robul cel leneș care a îngropat în pământ talantul; că nu cumva prin zăbavnică trecere de vreme să vină în uitare o viață că această a cinstitului nostru părinte Ștefan.

Pentru că, precum norul ascunde soarele, așa și vremea acoperă cele ce nu se grăiesc. Și măcar că patruzeci și doi de ani sunt de când a suferit sfintitul sfârșit prin mucenicie, prea fericitul părintele nostru Ștefan; însă, fiind îndemnat, am adunat de la bărbați iubitori de adevăr, de la ucenicii lui, alergând ici și colo, și adunând din tinerețe și până la bătrânețe, povestirile nașterii și ale morțîi, preaveselitoare și minunate; adunând că dintr-un adânc, din vremea cea lungă și din uitare culegandu-le, că și albina cea iubitoare de osteneala, care din multe flori adună cele de folos la pregătirea mierei.

Astfel am fost povățuit de Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, Cel ce luminează pe tot omul ce vine în lume, Cela ce este mintea celor ce cu dreapta credință înțeleg, și cuvânt al celor ce se zic și tuturor toate este și se face;

Cela ce da lumina de învățătură spre a cunoaște când se cade a spune cuvânt căci arătarea cuvintelor Lui luminează și înțelepțește pe prunci. Dar că să nu întindem cuvântul prin lungi cuvântări, țînându-mă de începutul ce este înainte, voi face început acestei vieți plăcute lui Dumnezeu.

Și voiesc cu rugăciunile voastre să-mi ajutați, făcând milostiv pe Dumnezeu pentru viață mea înrăutățită și cerând cuvânt pentru deschiderea gurii mele, că nu cumva să mă osândesc, că unul ce m-am apucat de cele mai presus de vrednicie, nimic cinstit și vrednic de cuvânt aducând, care, nici după neputință mea s-a făcut, nici a urmat vreun chip din nebăgare de seama. Ci, pe lângă darul cel de sus, care împarte fiecăruia toate cele potrivite, de la care toată darea cea bună și toată dăruirea cea desăvârșită de sus este, pogorându-se întru cei vrednici ai Duhului, spre același început al viețîi, precum am zis, voi veni, aflând bun și degrab împreună ajutător rugăciunile voastre.

Dar tu, o, sfințită prăznuire a creștinilor și citi ați gustat din filosofia cea după Hristos cu vârful degetului, sârguiți-va cu fierbințeala în adevărată credință, să puneți urechile mințîi. Pentru că povestirea este de duhovnicească sănătate și cu trupească sporire și slăvire, că la elini.

Deci, acest bogat hrănitor și aducător de bucurie al sfintei ospătari și al vostru al tuturor celor împreună chemați la ascultare, cel cu numele întâiului mucenic și cu lucrul de un nume și de un chip -, nu era străîn de bizantini, nici înstrăinat de cei ce locuiesc în cetatea cea împărătească.

Pentru că al nostru este acesta cu nașterea, creșterea, jertfă cunoscută părinților noștri și ardere de tot văzută. Pentru că în anii lui Artemie și Anastasie Augustul (nu acela care a fost mai înainte de Zinon, care era eretic, ci alt Anastasie, în anii cei mai de pe urmă, care era dreptcredincios), zic în primul an al împărăției lui, iar de la zidirea lumii, șase mii două sute douăzeci și doi (714), era în Constantinopol un bărbat cunoscut, nu din cei slăviți în vrednicii, nici din cei imbelsugati cu bogăție din paganatate, ci din cei ce viețuiesc în îndestulare, apostoleste zic, și din lucrul mâinilor sale se hrănea; din care și pe cei lipsiți îi împărtășea cu îndestulare.

Calendar creștin-ortodox, 28 noiembrie 2020. Sfântul Ștefan cel Nou; Sfântul Mucenic Irinarh 8

Sfântul Mucenic Irinarh (+303)

Sfântul Mucenic Irinarh se trăgea cu neamul din cetatea Sevastia. Deci, tânăr fiind, făcea slujba ucigașilor și, când erau chinuiți Mucenicii, slujea și el la chinuirea lor.

Deci, întâmplându-se că, în zilele împăratului Dioclețian, niște femei creștine, șapte la număr, au fost date la chinuri de Maxim, domnul Sevastiei, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul dar al lui Dumnezeu, văzând pe femeile acelea imbarbatandu-se pentru Hristos și rusinand pe tiran cu minunile ce făceau.

creștin-ortodox

loading...

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.

Folosim cookie-uri pentru a va asigura o interactiune cat mai buna cu site-ul. Prin continuarea navigarii permiteti utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord Detalii