Sfântul Apostol Toma era originar din Galileia. Numele de Toma, în aramaică te’omâ, tradus în greacă Didymos, înseamnă geamăn.
În aramaică și în ebraică, Toma este doar un epitet. La unii creștini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamănul).
A făcut parte din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Tradiției, Sfântul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir. Creștinii sirieni din Malabar susțin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma și că a fost martirzat la Calamină (Mylapore), lângă Madras.
În India a întemeiat biserici, a sfințit preoți și episcopi și a convertit două surori, Tertiana și Migdonia, soții de mari principi indieni. Prințul Smideu, soțul Tertianei, l-a osândit la moarte. A fost omorât cu lancea de cinci soldați. Moaștele Sfântului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, în anul 165.Apostolul Toma este cunoscut de mulți dintre noi că fiind „necredincios”.
„Necredință” să ar proveni din faptul că nu da crezare mărturiei Apostolilor că Hristos a înviat: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Însă, Apostolul Toma nu se îndoiește de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că Hristos Se află după învierea Să într-un trup care nu mai poate fi văzut. Sfântul Chiril afirmă că atunci când Toma spune: „dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede.”, el spune de fapt: „Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urmă cuielor”.
Cuvintele Mântuitorului: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitație în a ne descoperi că natură umană nu este desființată prin Înviere. Natură umană pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut în dumnezeire, ci a fost transfigurată. Așadar, arătarea către Toma a pus în lumina existența celor două firi în Hristos.
Nu întâmplător, în prima duminică după Paști, se cânta „Nepărăsind șanurile pământești, Te-ai arătat pe pământ purtător de trup” (Penticostarul, 1912, pag. 73)În Evul Mediu, el a fost considerat patronul arhitecților, zidarilor și al pietrarilor.
