BARAJUL de la Bicaz. Ce se întâmplă în interiorul construcției uriașe. ”Un labirint de galerii înguste”
Funcționarea barajului de la Bicaz, prima construcție de acest tip ridicată în România, printr-un efort uman titanic care a durat 10 ani (1950-1960), este mai ușor de înțeles parcurgând galeriile care-l străbat în interior.
Alexandru Iacob, profesor de geografie la Colegiul Național „Petru Rareș” din Piatră Neamț, a avut ocazia să descopere barajul de la Bicaz în urmă unei vizite pe care a făcut-o alături de colegii săi pe 23 noiembrie.
„A fost o excursie ce a completat cercul pedagogic al profesorilor de geografie din orașul Bicaz și din zona, o vizită pentru care a trebuit să obținem și aprobarea celor de la Hidroelectrica. Știam multe detalii tehnice, cunoșteam istoria construirii barajului, dar am avut ocazia să descopăr și multe lucruri noi”, spune profesorul Iacob.
Încă din start, vizitatorii au fost preluați de doi angajați care lucrează la baraj, și care le-au fost ghizi pe tot parcursul incursiunii în incinta.
„Am fost avertizați de la început că persoanele care sunt claustrofobe trebuie să renunțe, pentru că urmă să parcurgem un labirint de galerii înguste. Nu a renunțat nimeni. Însoțitorii aveau lanterne, unul mergea în față, celălalt în spate”
Primele elemente observate de grupul de profesori erau cifrele scrise pe zidurile galeriilor, date despre altitudinea la care se aflau în acel moment.
„În anii ‘50, când s-a construit barajul, nivelul zero era raportat la Marea Baltică. La vremea respectivă, Marea Baltică era considerată a fi nivelul zero al Oceanului Planetar”
După parcurgerea unui tunel principal, profesorii au observat că se ramificau o mulțime de galerii înguste în care încăpeau maxim două persoane umăr la umăr.
„Pe mai multe nivele, sunt galeriile de vizitare și de mentenanță a echipamentelor. Ni s-au prezentat și acele vane tip prin care se poate controla devarsarea apei din lac. Sunt două rânduri de vane, două în amonte și două în aval. Sunt redundante pentru că în caz că una cedează, te bazezi pe cealaltă. Aceste vane nu au fost deschise niciodată de la instalare, sunt doar pentru cazuri excepționale. În principiu se crede că ele ar fi funcționale”, povestește Alexandru Iacob, conform adevărul.ro.
Vizitatorii au aflat că în interiorul barajului sunt și două seismografe care înregistrează mișcările pământului nu doar din țară, ci și din zone îndepărtate ale lumii.
„Nouă ne-au prezentat un seismograf, modern și automatizat, care măsoară singur și transmite date la Institutul de Fizică a Pământului. De asemenea, ni s-au prezentat și niște seismograme înregistrate. Au înregistrat o seismograma inclusiv cu cutremurul de 7,3 produs în Iran recent, pe 12 noiembrie. Ni s-a spus că mai este unul, de tip vechi, dar nu am ajuns să-l vedem”
Conform specialiștilor barajul de la Bicaz este rezistent la un cutremur de până la gradul 8 pe Richter, lucru confirmat profesorilor și de angajații care i-au ghidat.
„În principiu, ar trebui să fie foarte liniștitor pentru că zona Vrancea nu poate produce cutremure atât de mari. Zona Vrancea produce cutremure catastrofale de 7 și ceva pe Richer. Plăcile tectonice din Vrancea sunt prea mici că să genereze cutremure precum cele din Pacific, în Chile sau Alaska de 8-9 pe Richter. Dacă ar fi un seism de peste 8 grade Richter, barajul nu dispare. S-ar putea fisură, ar apărea scurgeri, dar că să fie distrus complet, ar trebui o explozie atomică, altfel nu are cum”, a mai spus profesorul Alexandru Iacob.
