ALERTĂ. Judecătorii din România cerere de ultimă oră pentru Guvern

ALERTĂ. Judecătorii din România cerere de ultimă oră pentru Guvern

Asociația „Forumul Judecătorilor din România” (FJR) solicită Guvernului să renunțe la orice intenție de adoptare netransparentă a vreunui proiect care să afecteze capacitatea instituțională de lupta împotriva infracționalității, inclusiv pentru recuperarea prejudiciilor, și care să pună în pericol valori sociale fundamentale într-un stat de drept.

Reacția FJR vine că urmare a semnalelor vehiculate în spațiul public privind iminentă adoptare a unor OUG pentru amnistierea/grațierea unor pedepse și, respectiv, pentru modificarea și completarea Codului Penal și Codului de Procedura Penală.

Judecătorii atrag atenția asupra faptului că inițiativele legislative care au fost adoptate de Parlamentul României privind modificarea și completarea Codului Penal și Codului de Procedura Penală nu au parcurs întregul proces democratic de verificare a conformității lor cu Legea fundamentală și valorile sociale protejate prin normele a căror modificare este urmărită.

„Formă legislativă adoptată a fost vehement contestată de societatea civilă, este vizată de obiecții de neconstituționalitate, face obiectul unei solicitări a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de emitere a unui aviz din partea Comisiei de la Veneția, s-a aflat în studiu la organisme internaționale, precum Comisia Europeană sau GRECO, evoluția situației interne fiind în prezent sub strictă monitorizare, astfel că adoptarea unei ordonanțe de urgență prin care să fie frânt acest parcurs firesc într-un stat de drept nu poate fi considerată necesară pentru a răspunde unei nevoi sociale de strictă urgență, ci ar reprezenta exact contrariul”, arată FJR.

„Nu există transparență!”

Judecătorii atrag atenția că, în ceea ce privește speculațiile privind iminentă adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului pentru amnistierea sau grațierea unor pedepse, nici nu există un proiect care să fi fost pus în dezbatere publică, conform Legii transparenței decizionale nr.52/2003.

„Astfel de măsuri de politică penală nespecifice actului de legiferare delegată a Guvernului ar trebui însoțite de o notă de fundamentare, care să aibă la baza studii serioase, de criminologie, de impact social și procedural, cu implicarea tuturor experților tehnici relevanți, cu precădere cei internaționali”, precizează FJR.

Judecătorii readuc în atenție o serie de „principii esențiale” pentru o democrație, care sunt stipulate în Constituție. Posibilitatea Executivului de a guverna prin ordonanțe de urgență trebuie să fie justificată de existența unor situații excepționale, care impun adoptarea unor reglementări urgențe, art. 61 alin. (1) din Constituția României dispunând expres că Parlamentul este unică autoritate legiuitoare a țării.

Folosirea frecvența a ordonanțelor, criticată

Totodată, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a reținut în Avizul adoptat la cea de-a 93-a Sesiune Plenară (Veneția, 14-15 decembrie 2012) faptul că „folosirea atât de frecvența a ordonanțelor de urgență este un motiv de îngrijorare”, iar „utilizarea aproape constant a ordonanțelor de urgență ale Guvernului nu reprezintă cea mai adecvată metodă” pentru adoptarea fără întârziere a unor reglementări.

„Dacă ordonanțele de urgență forțează intrarea în vigoare, prin eludarea parcursului constituțional al unei legi adoptate de Parlamentul României, mai ales în condițiile în care face obiectul unor sesizări ale Curții Constituționale pentru vicii aparențe de neconstituționalitate, s-ar putea contura un abuz al Guvernului în legiferare„, explică FJR.

Judecătorii arată că se poate vorbi de contracararea unei măsuri de politică legislativă, în contextul respingerii de Parlament, în luna noiembrie 2014, a legii de amnistie, care a dat un semnal pozitiv, „deoarece a demonstrat opoziția față de o lege care ar fi avut că efect imacularea indivizilor care au fost condamnați pentru infracțiuni de corupție, fapt reținut de Comisia Europeană în Raportul de țară MCV din anul 2015„.

Riscurile asociate grațierii colective

FJR a făcut și o analiză a riscurilor grațierii colective. În rapoartele de specialitate internaționale s-a concluzionat că grațierea colectivă este problematica din punctul de vedere al principiilor sustenabilității, al respectării statului de drept și al separării puterilor în stat.

„O astfel de măsură poate avea că efect scăderea încrederii în Justiție și accentuarea sentimentului de insecuritate socială, fără a conduce în realitate la eradicarea suprapopularii penitenciarelor, efectul putând fi doar de scurtă durata”, arată FJR.

Grațierea colectivă reprezintă, de principiu, un instrument de reconciliere, conceput pentru a încheia diverse conflicte sociale sau pentru a aduce pacea în state în care astfel de conflicte severe sunt latente, situație în care România nu se află, precizează judecătorii.

„Una dintre explicățiile suprapopularii penitenciarelor este și creșterea eficacității structurilor statale în lupta împotriva infracționalității, fiind obiectivul oricărui stat democratic de a asigura funcționalitatea sistemului de justiție penală, motiv pentru care o măsură de grațiere transmite ideea că rezultatele pozitive sunt neutralizate că urmare a incapacității statului de a lua măsurile punitiv-educative”, au conchis magistrații.

Corupția și amnistia

FJR arată că, în privința infracțiunilor de corupție, în multe state cu standarde democratice poate mai reduse decât cele adoptate de România, procedeele de amnistie sau grațiere colectivă au fost respinse de tribunalele constituționale sau instanțele supreme.

Spre exemplu, Secția Constituțională a Tribunalului Suprem din Venezuela, prin Decizia din 11 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. 16-0343, a apreciat că, într-un stat democratic, astfel de instrumente trebuie să respecte principiul legalității și drepturile omului, evitând arbitrariul, fiind necesar să prevaleze lupta împotriva corupției că un mijloc de respect pentru etică în funcții publice, respectiv pentru respectarea fundamentelor unui stat democratic și social.

„Venezuela este un stat cu numeroase probleme de supraîncărcare carcerală”, explică FJR.

De asemenea, Curtea Supremă din Pakistan, prin Decizia din 16 decembrie 2009, s-a pronunțat împotriva amnistierii unor infracțiuni de corupție.

Totodată, Curtea Constituțională din Republica Africa de Sud a statuat că, prin corupție, se subminează „angajamentul constituțional al demnității umane, realizarea egalității și promovarea drepturilor și libertăților omului” și această „are efecte dăunătoare asupra fundamentelor democrației noastre constituționale și cu privire la exercitarea deplină a drepturilor fundamentale și a libertăților.”

Lumea a protestat față de OUG 13

Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din 15 noiembrie 2017 a reținut că „progresele și rezultatele bune pe care instituțiile judiciare au continuat să le înregistreze în lupta împotriva corupției au fost în mare parte puse sub semnul întrebării de evenimente precum adoptarea în ianuarie 2017 de către Guvernul anterior a unei ordonanțe de urgență a Guvernului vizând dezincriminarea anumitor infracțiuni de corupție, cum ar fi abuzul în serviciu, și a unei propuneri de act normativ vizând grațierea.”

„Aceste măsuri au fost contestate prin proteste pe scară largă în întreagă țară. Deși ordonanță de urgență a fost abrogată de Guvern și, de asemenea, de Parlament, în urmă acestor evenimente au rămas îndoieli în spațiul public”, susține FJR.

Codurile penale și convențiile internaționale

FJR mai precizează că modificările cerute de legi de o importantă capitală, cum sunt și Codul Penal, respectiv Codul de Procedura Penală, trebuie adoptate după întocmirea de studii serioase, de criminologie, de impact social și procedural, cu implicarea tuturor experților tehnici relevanți, cu precădere cei internaționali.

Politică penală a statului presupune, prin esență să, o cumpănire atentă cu privire la necesitatea de a proteja în mod efectiv valorile sociale vizate de fapta antisocială săvârșită de funcționarii publici, respectiv protejarea integrității patrimoniului public.

„O schimbare radicală a opticii legiuitorului asupra răspunderii penale a funcționarilor publici ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri serioase în mediul juridic și în societate, pentru a evita orice posibile consecințe negative, cum ar fi vulnerabilizarea relațiilor sociale care trebuie să se întemeieze pe încrederea în activitatea funcționarilor publici, pentru a asigura respectarea dispozițiilor convențiilor internaționale asumate de Statul român – cum este Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003”, explică FJR.

Ce spune Constituția

Măsurile de politică penală ar trebui promovate în respectul valorilor, exigențelor și principiilor consacrate prin Constituție și asumate în mod expres și neechivoc de către Parlament.

De aceea, Curtea Constituțională a precizat în deciziile sale faptul că „incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni țin de marja de apreciere a legiuitorului, marja care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale”, conchide FJR.