Academicianul Răzvan Theodorescu a murit luni, 6 februarie, la 83 de ani. Vicepreședintele Academiei Române era internat la Spitalul Floreasca din București.

Academicianul Răzvan Theodorescu a fost un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia. A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al Culturii.

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române.

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România. De asemenea, a fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).

Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române.A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).

Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.

Răzvan Theodorescu a încetat din viață în data de 6 februarie 2023 la București.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.

• Mănăstirea Dragomirna (1965)
• Mănăstirea Bistrița (1966)
• Biserica Stavropoleos (1967)
• Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
• Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
• Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
• Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
• Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
• Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
• Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
• Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
• Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
• Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
• Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)