Sfântul Ignatie Teoforul versus tăierea porcului

Sfântul Mucenic Ignatie, prăznuit pe 20 decembrie a fost al doilea patriarh al Bisericii An­tiohiei după Evod și episcop al Bisericii Smirnei, împreună cu Sfântul Policarp şi a suferit mar­tiriul în timpul domniei împă­ratului Traian. La Roma, a fost aruncat în stadion, unde a fost sfâșiat de leii sloboziți asupra lui. Din trupul Sfântului Ignatie au rămas doar oasele mari, care au fost adunate de creștini și aduse înapoi în Antiohia.

Părticele din moaștele sfântu­lui de află în Catedrala Episco­pală din Galați, la Schitul Dar­vari din București și la Mănăs­tirea Tismana. Ca zi de prăznu­ire a Sfântului Ignatie a fost sta­bilită data de 20 decembrie 107 d.Hr. Dar pentru majoritatea ro­mânilor, această zi de 20 de­cembrie are o singură însemnă­tate: tăierea porcilor. Studiile de folclor arată că peste sărbătoa­rea Sfântului Ignatie s-a supra­pus un cult precreștin, ziua de 20 decembrie fiind caracteriza­tă de demonism pronunțat, patroană fiind o pereche de mitice: Ignatul și Inătoarea. În legende și în povestiri popula­re, Ignat apare în calitatea de sfânt făcător de minuni sau de condiție umilă din care iese cu ajutor divin sau chiar ca erou civilizator care îi învață pe oa­meni să se pregătească așa cum se cuvine pentru Crăciun.

Figura sfântului este astfel adaptată la tradițiile români­lor, iar animalul sacrificat, por­cul, simbol vechi al norocului, belșugului și fertilității, devine o emblemă a sărbătorii și chiar a patronului ei creștin. Religi­ozitatea populară indică sân­gele porcului, adică ceea ce se crede că ne spurcă, în cursul acestei sărbători ne purifică, fiind un paradox al purificării prin post și sânge. l Claudiu Olte­nacu

Se spune că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a luat în brațe zicând: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăția cerurilor” și „Cel ce va pri­mi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește”. Ast­fel, copilul ajuns mărturisitor de Hristos a fost numit „purtător de Dumnezeu” sau teofor.