România are zăcăminte de cupru în valoare de 24,4 miliarde de dolari, dar nu pentru români

Metalurgia cuprului este cunoscută pe actualul teritoriu al României de peste 5.000 de ani, încă de la finele epocii pietrei. Epoca modernă, în special după descoperirea electricităţii, a dus la o explozie a nevoiii de cupru, unul din cei mai buni conductori de curent electric.

Mineritul metalelor neferoase, în special aur, argint şi cupru, a  luat amploare în România după anul 1950. Zăcămintele de neferoase sunt, de fapt, polimetalice, adică se găsesc la un loc cupru – metal predominat – aur, argint şi alte neferoase. De la mijlocul secolului trecut au fost descoperite şi exploatate zăcăminte de cupru în Maramureş, Suceava, Harghita, Hunedoara,  Alba, Caraş Severin şi Tulcea.

Două scandaluri au zguduit industria cuprului din ţara noastră: un dosar de mită în cazul lichidării frauduloase a societăţii Moldomin şi privatizarea eşuată a societăţii Cupru Min, deţinătoarea unui zăcământ de un miliard de tone de minereu de cupru, aproxiamtiv 60% din rezervele României, cu un conţinut mediu de 0,36%.  Asta însemană că în zăcămntul societăţii Cupru Min se găsesc aproxiamtiv 3.600.000 de tone de cupru curat, din care se pot extrage efectiv, eliminând pierderile tehnologice, 2.500.000 de tone. Adăugând aici restul de 40% de minereu, din celelalte zăcăminte ale ţării, ne-ar rezulta o cantitate de aproxiamtiv 3.500.000 de tone metal roşu.

Ţinând cont de faptul că preţul cuprului este acum de 6.980 de dolari pe tonă, ar rezulta că România are zăcăminte de cupru în valoare de 24,4 miliarde de dolari, dar nu pentru români.

Extracţia a scăzut brusc după 1989

Conform datelor statistice ale IPROMIN, prezentate la aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii, extracţia de curpu de la noi a avut un vârf în anul 1988, apoi a început să scadă brusc.

După 1990 zăcămintele de metale neferoase din România au fost considerate epuizate, în special cele de aur şi cupru, iar minele au fost închise. De asemenea, fabricile de prelucrare a minereului au fost vândute, apoi au dat faliment. Iată însă că acum, aceleaşi zăcăminte epuizate au fost scoase la vânzare, iar  cantităţile de minereu vehiculate sunt astronomice. Doar că preţul plătiti de firmele particulare care au câştigat sau sunt pe cale de a câştiga aceste exploatări sunt miniscule. Un zăcământ cu valoarea de 14 miliarde de euro a fost dat contra sumei de 200 de milioane de euro – mă refer la Roşia Poeni. În ţara noastră mineritul, cu o tradiţie veche, a fost distrus în mod voit, este evident.