Plenul Parlamentului European a adoptat joi, la Strasbourg, raportul prezentat de europarlamentarul Cătălin Ivan, intitulat „Protejarea intereselor financiare ale UE. Recuperarea sumelor de bani şi activelor de la ţările terţe în cazuri de fraudă”, anunţă Cătălin Ivan într-un comunicat remis AGERPRES.
‘La nivel european, trebuie luată decizia ca faptele de corupţie să nu se prescrie niciodată. Şi peste 10, şi peste 15, şi peste 25 de ani, dacă aflăm de fapte de corupţie, să recuperăm averile provenite din asemenea fapte, indiferent că le-am aflat la a doua sau la a treia generaţie. Cei care fură din bani publici, să ştie că nu pot scăpa niciodată de ochiul vigilent al legii’, subliniază europarlamentarul român despre documentul adoptat cu 502 voturi pentru.
În cadrul raportului prezentat, la care europarlamentarul lucrează de peste doi ani, Cătălin Ivan a spus: ‘Acest raport trebuie văzut din trei perspective: în primul rând, o perspectivă socială – aproape 70% din cetăţenii UE spun că ţările lor sunt afectate grav şi foarte grav de corupţie. Apoi, dintr-o perspectivă economică, pentru că între 700 şi 1800 de miliarde de euro reprezintă valoarea banilor spălaţi la nivel mondial. Din păcate, nu avem o cifră la nivelul Uniunii Europene. Între 2 şi 5 la sută din produsul global brut reprezintă bani spălaţi. În al treilea rând, dintr-o perspectivă politică – în acest moment, nu există, la nivel european, voinţă politică, în niciun stat membru al UE, ca recuperarea averilor scoase în afara Uniunii Europene să fie soluţionată. Nu există voinţă politică întrucât în multe ţări europene, politicienii şi-au obţinut averile din afaceri ilegale, au ajuns în funcţii importante în statele respective şi au spălat această provenienţă a banilor câştigând alegeri prin mecanismele democratice pe care le ştim, iar acum controlează guverne, controlează parlamente, dau legi care protejează corupţia în state membre ale UE’.
Cătălin Ivan a subliniat că întrebările pe care şi le pun cei 70% dintre cetăţenii europeni sunt ”UE luptă într-adevăr cu corupţia? Are UE mecanisme concrete pentru a stopa acest fenomen al corupţiei?”.
Raportul vine în completarea unor paşi deja făcuţi de UE şi propune câteva lucruri concrete:
1. La nivelul Uniunii Europene să existe o hartă de risc a legislaţiilor statelor membre, acele „scăpări” – căci ele sunt gândite bine – prin care banii sunt scoşi în afara spaţiului UE.
2. Să se creeze baze de date interconectate, cu date colectate într-un mod standardizat, cu o comunicare reală între statele membre UE, astfel încât să cunoaştem în timp real informaţii din toate statele membre. Există state în UE în care avem două sau trei oficii pentru recuperarea averilor ilicite, dar aceste oficii nu comunică între ele. Dacă nu comunică între ele la nivel de stat membru, cum o să comunice la nivel european?
3. Uniunea Europeană să vorbească pe o singură voce cu statele terţe atunci când se pune în discuţie recuperarea averilor ilegale. În acest moment, UE are doar patru tratate semnate – cu Japonia, cu SUA, cu Norvegia şi cu Liechtenstein. Este foarte, foarte puţin.
4. Parchetul European să fie în centrul acestui mecanism pentru ca UE să poată vorbi pe o singură voce în privinţa recuperării averilor ilicite scoase în afara Uniunii.
5. La nivel european, trebuie să luăm decizia ca faptele de corupţie să nu se prescrie niciodată. Şi peste 10, şi peste 15, şi peste 25 de ani, dacă aflăm de fapte de corupţie, să recuperăm averile provenite din aceste fapte de corupţie, indiferent că le-am aflat la a doua sau la a treia generaţie. Cei care fură din bani publici, să ştie că nu pot scăpa niciodată de ochiul vigilent al legii.
