Diana Sosoaca a fost prezenTĂ, în 2004, în spatele premierului Adrian Năstase în momentul în care guvernul PSD a vândut atunci Petrom către OMV, companie austriacă. Petrom controla atunci producția de petrol a României și jumătate din productia de gaze.
Sosoaca, autointitulată acum mare „patrioată” și luptătoare împotriva „trădătorilor” de țară a asistat zâmbitoare la momentul în care, în prezența lui Adrian Năstase, a fost vândută majoritatea acțiunilor Petrom către OMV. Grupul austriac OMV a preluat o participație de 51,01% din capitalul Petrom în urmă unei tranzacții de 1,5 miliarde de euro,relatează aktual24.ro.
Fotografia cu Sosoaca în spatele lui Adrian Năstase a fost distribuită pe Facebook de Ana Birchall, fost ministru al Justiției.
Privatizarea Petrom rămâne fără rival că importantă pentru tradiția României în cedarea de active datorită dimensiunii strategice a companiei, această asigurând jumătate din producția de gaze locală și toată extracția de petrol. În timp ce alte state au optat pentru varianta listarilor, statul rămânând în majoritatea cazurilor cel mai important acționar, opțiunea României de a ceda controlul asupra unei companii de importantă Petrom rămâne o decizie unică la nivel european, scria Ziarul Financiar după 14 ani de la această tranzacție.
„Cine controlează Petrom controlează economia, controleaza și politică“, a declarat atunci Adrian Năstase.
Afaceristul Ovidiu Tender, participant la privatizarea Petrom, a scos în evidență în 2019, pentru Pro TV, cât de mult a pierdut România în urmă acestei afaceri. Tender susținea că numai țițeiul din pământ de la acea vreme valora aproximativ 10 miliarde de dolari.
”Compania Petrom, mi s-ar fi părut normal să nu se privatizeze așa cum s-a privatizat. Nu poți să cedezi tu, statul, monopol din mâinile tale în mâini private. Dar dacă tot au decis privatizarea – pentru că practic în ceea ce privește țițeiul, compania Petrom are monopol, că ce mai au restul este foarte puțîn – în primul rând trebuia separată producția de exploatare de distribuție și făcute companii separate, care, fiecare să fie privatizate.
Dar s-a trecut, după cum v-am spus, un monopol din mâinile statului în mâini private. În aceste condiții era extrem de interesantă pentru multă lume. La vremea respectivă, Petromul avea rezerve cunoscute de 1 miliard de barili de țiței. La prețul de atunci al țițeiul, la condițiile geologice din România și la ceea ce se întâmplă aici, se putea vinde țițeiul cu 10 dolari barilul.
Deci numai țițeiul din pământ, la vremea respectivă, valora 10 miliarde de dolari. Înainte de privatizare cu un an sau doi, chiar compania OMV a venit în România, la Petrom. S-a oferit pentru 80 de stații de benzină, pentru 80 de benzinării pe care voia să le cumpere, 80 de milioane de dolari. Deci 1 milion de dolari pe benzinărie. Petromul avea, din câte îmi aduc aminte la vremea respectivă, vreo 800. Deci valoarea distribuției era ușor încă 800 de milioane.
Rafinăriile ..platformele de foraj, valoarea de înlocuire a unei platforme de foraj era la 150 – 200 de milioane. S-au vândut toate cu 100 de milioane. Având în vedere toate aceste elemente, evident că era foarte interesant de cumpărat, a declarat Ovidiu Tender pentru Pro TV.
Sosoaca, consilieră a lui Eugen Dijmarescu
În 2004, actuală senatoare Diana Iovanovici Sosoaca lucra în calitate de consilier personal al lui Eugen Dijmarescu, ministru al Comerțului în guvernul Adrian Năstase. Sosoaca insistă să se prezinte acum drept un „om nou” în politică, acuzând că țară a fost jefuită de „ceilalți politicieni” în ultimii 30 ani.
Sosoaca a ascuns acest lucru de când a intrat în politică, însă informația apare pe site-ul Marinei Almășan, „Femei de 10”. Almășan, prietenă cu Sosoaca, a invitat-o în mai multe rânduri pe această în cadrul unor emisiuni la TVR.
Ce scrie „Femei de 10” despre Sosoaca: „A absolvit un master în Dreptul afacerilor, a fost consilier personal pe probleme juridice al ministrului delegat pentru comerț, Eugen Dijmarescu, colaborând cu toate structurile guvernamentale la acel moment”.
Eugen Dijmarescu a fost, începând cu 2001, Consilier de Stat pentru Politici Economice al premierului Adrian Năstase, iar din 2003 a devenit ministru al Comerțului în Guvernul Năstase.
Dijmarescu a fost acuzat de mai mulți jurnaliști de investigații că a lucrat în calitate de ofițer acoperit al DIE, serviciul de informații externe al Securității.
În perioada comunistă, el a urmat o serie de specializări post-universitare în Occident, unde nu ajungea oricine: Seminarul de Studii Americane din Salzburg (1973), un stagiu la Brookings Institution (1981) și un stagiu la Universitatea de Stat din Arizona, Tempe (1985). Până în 1990, Eugen Dijmarescu a ocupat și poziții ierarhic superioare în cadrul Institutului de Economie Mondială, fiind și secretar PCR pe institut.
Revista Bilanț, în numărul sau din august 2005, scria că Institutul de Economie Mondială (IEM) de la București a fost până în anul 1990 o instituție de acoperire pentru fostul serviciu de informații externe din cadrul Securității (DIE/CIE) și a avut regim de unitate militară.
În anul 2006, numele lui Eugen Dijmarescu a apărut pe faimoasa lista a lui Liviu Turcu, că persoană care a colaborat cu serviciile de informații înainte de Revoluție.
Liviu Turcu, ultimul defector important al serviciului de spionaj comunist, a publicat atunci în „Jurnalul național” o lista cu 11 nume de politicieni care au avut legături cu fosta Securitate. Printre aceștia, la poziția 6, apare fostul ministru și ambasador Eugen Dijmarescu, în dreptul căruia este trecută mențiunea „fond informativ la nivelul UM 0544, UM 0195, UM 0625”. Aceste indicative corespund, în ordine, Centrului de Informații Externe, unității speciale de protecție din cadrul CIE și, respectiv, Direcției a III-a de Contraspionaj.
Potrivit jurnalistului de investigații Dan Badea, Isărescu și Dijmarescu ar avea biografii intersectate la ordin – „Foști colegi la Institutul de Economie Mondială, Mugurel Isărescu, Eugen Dijmarescu și Napoleon Pop au făcut parte din corpul special de activități/propagandiști ai CC al PCR, folosiți pentru „instruirea” activului de partid central și din teritoriu.
Până în 1990, Eugen Dijmarescu a ocupat poziții ierarhic superioare lui Isărescu în cadrul IEM, inclusiv prin poziția de secretar PCR pe institut.
Ulterior, că „senior”, a fost vexat de faptul că Isărescu a fost numit guvernator al BNR, socotindu-se nedreptățit, chiar dacă el însuși a ocupat funcții de viceprim-ministru, ministru și ministru secretar de stat, inclusiv poziția de vicepreședinte al Senatului, scrie Dan Badea pe blogul lui.
