Ludovic Orban, liderul partidului, ”Forța Dreptei”, îi transmite omologului său de la PSD, Marcel Ciolacu, că partidul pe care-l conduce, nu va câștiga alegerile prezidențiale din 2024.
Orban, a lansat ipoteza în care, totuși, PSD, ar putea avea președintele României, după 20 de ani, de când, doar candidatul dreptei, câștigă, fotoliul de la Palatul Cotroceni, conform news.ro.
Liderul Forța Dreptei spune că dacă în turul doi, candidatul social-democrat se va confrunta cu un candidat nationalist extremist care să nu poată fi votat de electoratul decent, educat, de centru dreapta, atunci PSD, va câștiga alegerile prezidențiale.
”PSD nu va câştiga alegerile prezidenţiale, chiar şi dacă va fi susţinut de PNL, decât într-o singură situaţie, dacă în turul doi se va confrunta cu un candidat nationalist extremist care să nu poată fi votat de electoratul decent, educat, de centru dreapta”, a spus Ludovic Orban.
Liderul Forţa Dreptei a precizat: ”Dacă PSD va intra în turul doi cu mine, un candidat de centru dreapta rezonabil, decent, cu experienţă, care are ce spune, eu sunt convins că PSD va pierde alegerile.
Sunt un om realist şi în mod evident în gândirea strategică pe care o am nu exclud nicio variantă, astfel încât să fie generată o formulă de susţinere a unui candidat de centru dreapta care să intre sigur în turul doi, dar asta va depinde de conjunctura politică”.
Orban a mai afirmat că dintotdeauna candidatul PSD a fost preşedintele partidului, iar declaraţiile pe care Marcel Ciolacu le face privind un posibil alt candidat al PSD în afara preşedintelui partidului sunt pentru a nu se pune presiune pe el, să nu devină o ţintă, astfel că încearcă să se extragă”.
Istoria alegerilor prezidențiale în România
Primele alegeri libere de după comunism au avut loc în 1990, pentru a certifica democratic voința poporului manifestată prin evenimentele de la 1989, dar fără o Constituție asumată și votată de Parlament în unanimitate.
Pe 18 iunie 1990, s-a desfășurat primul scrutin în noua republică; a fost și singura dată când președintele a fost cunoscut după un singur tur – Ion Iliescu (de la FSN) a obținut 85,07% din voturi (peste 12 milioane) în fața lui Radu Câmpeanu (PNL) cu 10,64% (un milion și jumătate) și Ion Rațiu cu 4,29% (peste șase sute de mii de voturi).
De notat că până în 2004, alegerile prezidențiale și parlamentare au avut loc în același timp, încercând să mențină o sinergie între instituția prezidențială – parlament – guvern. Astfel, FSN-ul lui Iliescu a luat atunci 67% în Senat și 66% în Camera Deputaților – un total de 354 de parlamentari din 514.
În 1991 a fost votată prin referendum noua Constituție, care îi garanta președintelui un mandat de patru ani, o șansă pentru Ion Iliescu de a avea două mandate, deși la bază a fost și interimar și președinte ales într-o conjunctură delicată pentru politica românească.
Astfel, în 1992 au avut loc alegerile prezidențiale, decise în două tururi – pe 27 septembrie 1992, Ion Iliescu (FDSN), cu 47% și Emil Constantinescu (CDR), cu 31% s-au calificat în turul doi.
În turul doi, pe 11 octombrie, Iliescu l-a învins cu un procentaj de 61,43% – peste 7,3 milioane de voturi pe Constantinescu, care a acumulat doar 38,57% – peste 4,6 milioane de voturi. În Parlament, poziția partidului condus și reprezentat de Iliescu s-a șubrezit după scindarea grupării Petre Roman (FSN), câștigând 166 de poziții în Parlament, urmat de CDR (116) și FSN, care a devenit PD (61).
Pe 3 noiembrie 1996 s-a disputat primul tur al noului scrutin prezidențial, al doilea sub noul format constituțional și Ion Iliescu (PDSR) a câștigat primul tur la o diferență fragilă. Acesta obținut peste 32% din voturi (peste 4 milioane de voturi), puțin peste Emil Constantinescu (CDR), care a primit 28% din voturi (peste 3 milioane și jumătate) și Petre Roman care a reușit un 20% impresionant (cu un milion și jumătate mai puțin decât Constantinescu).
Pe 17 noiembrie 1996, profesorul de geologie al Universității București și-a luat revanșa și a câștigat poziția de președinte, obținând 54,41% din sufragii (cu peste 7 milioane de voturi) în fața lui Iliescu, care a obținut 45,59 (aproape 5,9 milioane de voturi).
Alegerea lui Constantinescu a marcat sfârșitul unei epoci complicate – epocă în care timp de treizeci de ani, țara a fost condusă doar de două figuri centrale.
În 2000, s-a înregistrat un curent alarmant deoarece venea după o perioadă de reforme economice încercate de CDR și, evident, o opoziție a PDSR-ului care a reușit să profite această scădere în popularitate a partidelor de dreapta.
Același Iliescu a revenit în lupta pentru scaunul de președinte, după ce Constantinescu a anunțat că nu va mai candida. De această dată, rivalul a fost unul mai imprevizibil, în persoana lui Corneliu Vadim Tudor (PRM).
Astfel, pe 26 noiembrie 2000, în primul tur, Ion Iliescu s-a clasat pe primul loc cu 36% (cu 4 milioane de voturi), având un avantaj fragil în fața următorului – CV Tudor cu 28% (cu 3,1 milioane) și apoi Stolojan (de la PNL) care a obținut doar 1,3 milioane de voturi.
Deși Iliescu reprezenta o umbră a vremurilor comuniste pentru o mare parte din populație, perspectiva CV Tudor părea mult mai periculoasă pe termen mediu și lung, fiind o figură extremistă, naționalistă.
În consecință, două săptămâni mai târziu, Iliescu a câștigat în turul doi cu peste 6,69 milioane de voturi – 66,8% în fața lui CV Tudor cu peste 3,3 milioane de voturi – 33,2%.
La fel ca în 1992 și 1996, candidatul prezidențial a fost o locomotivă pentru partid, iar acest lucru s-a evidențiat – PDSR-ul luând 220 de posturi și PRM-ul cu 121 de poziții, urmat de PNL și PD care au avut în total 87 de parlamentari.
După votarea constituției din 2003 care a fost vitală pentru procesul de integrare în structurile Uniunii Europene, mandatul președintului a fost schimbat ca durată de la patru la cinci ani, fapt care a făcut momentul 2004 unul interesant din multe puncte de vedere.
A fost ultima dată când alegerile parlamentare au avut loc simultan și prima dată când un președinte a fost ales pentru un mandat de cinci ani. Cei doi protagoniști ai acestui moment au fost Adrian Năstase, prim-ministrul României și președintele PSD-ului după alegerea lui Iliescu în 2001 și Traian Băsescu, primarul capitalei din 2000 și reales în vara lui 2004.
Ultimul a devenit candidat al alianței DA (dintre PNL și PD), după retragerea lui Stolojan, lucru care a făcut ca posibila poziție de prim-ministru să fie ocupată de PNL, Băsescu fiind președintele PD între 2000 și 2004.
În primul tur, desfășurat pe 28 noiembrie 2004, Adrian Năstase (PSD+PUR) a obținut aproape 41% (peste 4,2 de milioane de voturi), urmat de Traian Băsescu (Alianța DA) cu aproape 34% (peste 3 milioane și jumătate de voturi) și CV Tudor, care a ajuns la nivelul lui Stolojan din 2000 (puțin peste 10% și puțin peste un milion de voturi).
În turul doi, la fel ca și 1996, s-a produs o rocadă, pe 12 decembrie 2004, Traian Băsescu devenind președinte cu peste 51,2% din voturi (peste 5,1 milioane) în fața lui Adrian Năstase (care nu a reușit să-și însușească un număr mai mare de voturi decât în primul tur) – 4,8 milioane de voturi (48,8%).
La fel ca în celelalte ocazii, Parlamentul a reflectat același fenomen de sinergie – PSD-ul obținând 189 de poziții, urmat de Alianța DA cu 161. Cei din urmă au reușit să-și creeze o coaliție care a susținut un guvern timp de patru ani, alături de UDMR și minoritățile naționale (care au avut în total 10 senatori și 40 de deputați).
În 2009, Traian Băsescu (PDL) a candidat pentru un al doilea mandat consecutiv la Palatul Cotroceni și a avut cea mai dificilă situație din istoria tuturor câștigătorilor acestor alegeri.
În primul rând, venea pe valul unor nemulțumiri privind relația cu prim-ministrul Tăriceanu și desincronizarea cu alegerile parlamentare – care a produs un rezultat de compromis (colaborarea forțată între PSD și PDL) cu Boc ca prim-ministru, urmată apoi de o serie de crize și moțiuni de cenzură.
De asemenea, același Băsescu a fost suspendat de Parlament în 2007, fiind salvat de votul populației și rămânând în funcție. În acest timp, din partea PSD-ului venea noul lider al partidului – Mircea Geoană, al doilea om în stat, din poziția de președinte al Senatului din 2008 și fost ministru de Externe și ambasador al României în SUA (actualmente secretarul general adjunct al NATO).
Pe fondul acelei situații, pe 22 noiembrie 2009, a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat de Băsescu cu 32% (peste 3,1 milioane de voturi), urmat de Geoană cu 31% (peste 3 milioane de voturi) și Crin Antonescu – PNL (cu peste 20% și aproape 1,95 de milioane de voturi).
PNL a intrat apoi într-o alianță neobișnuită cu PSD, iar ceilalți candidați și-au afirmat suportul lor și al partidelor lor pentru Geoană.
În acest context, pe 6 decembrie 2009, s-a desfășurat turul doi: Geoană a fost anunțat câștigător de sondajele de exit-poll de la ora 21, dar după numărarea voturilor în totalitate, salvat de votul Diasporei, Băsescu a fost desemnat câștigător.
Acesta a câștigat la o diferență de aproape 70,100 de voturi, obținând și el, ca și Geoană peste 5,2 de milioane de voturi. Astfel, Băsescu a devenit primul președinte al României care a fost reales și prin realegerea lui l-a egalat pe Ion Iliescu ca și durată / longevitate – 10 ani.
În 2014, s-a repetat într-o oarecare măsură episodul 2004, în care un primar de oraș important a avut de înfruntat prim-ministrul în funcție al partidului de guvernământ. Este vorba de Klaus Iohannis (primarul Sibiului din 2000 până în acel an, președintele PNL în același an) și Victor Ponta (prim-ministrul României din 2012 și președintele PSD din 2010).
Pe 2 noiembrie 2014, Ponta a reușit să obțină 40% cu peste 3,8 milioane de voturi, cu un milion mai mult decât Iohannis, care s-a calificat astfel în turul doi.
Ca și în 2004 (și în 1996), în turul doi desfășurat pe 16 noiembrie 2014, s-a produs o rocadă care l-a propulsat pe Iohannis drept câștigător cu 54,43 în fața lui Ponta cu 45,56%, diferența dintre cei doi fiind de 2,2 milioane de voturi, multe venite în urma scandalului din diaspora, când mii de români au stat ore în șir la coadă la secțiile de votare, fără a li se acorda dreptul de a vota, organizarea defectuoasă intrând în responsabilitatea Ministerului de Externe al guvernului PSD.
De asemenea, prezența la vot a fost cea mai mare din 1996 încoace, cu peste 64% din populație prezentă la scrutin.
După acest episod, Iohannis a devenit primul președinte român de etnie minoritară, venind din etnia germană a saxonilor transilvăneni (stabiliți în provincie în secolul XII).
Acum, alegerile de duminică, 10 noiembrie 2019, Klaus Iohannis câștigă, al doilea mandat, în fața candidatului PSD, premierul în funcție, Viorica Dăncilă.
