”Anul trecut, Guvernul s-a lăudat cu producții record obținute de către fermierii români, atât la producția de legume, dar, mai ales, la producția cerealieră. Este drept că în anul 2018, cel puțin la producția de porumb, România a ”devastat” – a se nota că termenul nu-mi aparține, ci eu, personal, aș fi spus a devansat – state cu tradiție în domeniul agricol, cum ar fi de pildă Franța. Cu toate acestea, este de domeniul evidenței că agricultorul român muncește mult, în condiții rudimentare, obține producții excelente, dar este de multe ori mai sărac decât oricare fermier francez. Mai mult decât atât, de multe ori ne punem fireasca întrebare: prin ce minune reușește fermierul român acest miracol, neavând tractoare, mecanizări, utilaje și sisteme de irigații atât de performante cum au ceilalți fermieri europeni.
Nu este greu de înțeles de ce fermierul român este sărac și de ce satele românești sunt pe ducă. Să nu ne întrebăm de ce pleacă tinerii din țară și nu văd în pământul roditor al României o adevărată mină de aur. Explicația este simplă: modelul agricol din România este unul extrem de păgubos, mercantil, care se limitează la doar la creșterea producției prin sudoarea fermierului și la exporturi în integralitate de materii prime pentru sectoarele productive ale altor țări dezvoltate. Niciodată materia primă nu a fost mai scumpă decât produsul finit, dimpotrivă, pe materia primă nu s-a plătit niciodată mai mult de 10% din valoare produselor pe care le cumpără cetățenii. Mai mult decât atât, pentru că fermierul român este slab dezvoltat, nu are capacități de silozare a producției, nu are depozite corespunzătoare și are nevoie rapidă de bani ca să-și plătescă obligațiile și datoriile, imediat după ce recoltează produsele, este obligat să le vândă chiar în plin sezon, atunci când prețul este cel mai mic din an. Dacă acesta ar vrea să vândă pe piața locală, ori nu are unde, ori nu este lăsat, pentru că Guvernul nu face nimic pentru el.
România nu a avut niciodată un proiect de economie agricolă rurală. La țară a fost mult timp un termen stânjenitor și chiar depreciativ, pentru că munca în agricultură nu a fost niciodată răsplătită, pentru că șomajul la sat este cel mai ridicat, iar viața la țară nu a fost atinsă de elementele modernizării: apă curentă, canalizare, iluminat public și drumuri cu asfalt. Niciun guvern nu a avut un program pragmatic pentru lumea rurală, astfel încât satul să devină motorul industriei alimentare și al industriei ușoare din România. Dezvoltarea capacităților mici, mijlocii și mari de procesare a produselor agricole în mediul rural, nu la oraș, ar permite un lanț mai scurt pe valoarea adăugată și ar face din agricultura românească un exportator de produse finite și nu de materii prime. Numai atunci când fermierul care cultivă grâu nu va mai exporta grâu, ci paste făinoase, nu va mai exporta legume, ci conserve de legume, nu va mai exporta fructe, ci sucuri și marmelade, numai atunci vom putea spera că fermierul român va ieși din subzistență. Ceea ce eu voi propune pentru România ca model de dezvoltare al satului românesc a fost deja demonstrat ca un real succes în Italia, Spania, Germania sau în Franța. De aceea, spun acelora din Guvern care se laudă cu sudoarea fermierilor români, să o lase mai moale pentru că toate performanțele obținute de fermieri sunt rezultatul muncii lor și al condițiilor meteo favorabile. Realitatea dură este că, de doi ani de zile, Guvernul chiar nu a făcut nimic pentru cei care susțin agricultura românească.” a declarat într-un comunicat remis newsteam.ro deputatul PNL Nicolae Giugea.
