Dezvăluire Bombă pentru Dăncilă. Vizita șefei PSD în SUA este Ilegală. A încălcat Constituția

Jurnalista Ioana Ene-Dogioiu spune că premierul Dăncilă a plecat ilegal în SUA, întrucât aceasta nu a respectat Legea Fundamentală, Constitiuția.

Conform Constituției, primul-ministru, Viorica Dăncilă trebuia să se consulte cu președintele României înainte de a pleca în vizita oficială de peste Ocean.

”Diplomațîi de carieră cu care am vorbit mi-au explicat că așa-zisă bicefalitate a politicii externe a României este o prostie. Nu există așa ceva. Politică externă a României este atribuția constituțională indubitabilă a președintelui României.

De aceea, nicio decizie de politică externă nu poate fi luată fără aprobarea președintelui țării.Iar procedura standard este, potrivit surselor cu care am discutat: aparatul tehnic al ministerului de Externe întocmește un proiect de memorandum privind poziția României, premierul îl avizează, președintele îl aprobă și abia după aceea e pus în practică la nivel guvernamental sau al misiunilor diplomatice.

Nu numai că un ambasador sau un ministru de Externe nu are voie să ia pozițîi de politică externă fără aprobarea președintelui, dar nici măcar premierul nu poate să o facă, chiar dacă nu întotdeauna este vorba neaprat de un mandat formal.Un fost ministru de Externe dintr-un guvern aflat în conflict cu președintele țării îmi spunea că pentru el întotdeauna șeful era președintele.Adrian Năstase nu pleca în vizite externe fără discuțîi cu Ion Iliescu. Nici măcar Călin Popescu Tăriceanu nu trecea peste această consultare cu Traian Băsescu, chiar în perioada dura a relațiilor dinte cei doi.

Victor Ponta, cât era de el tăios în declarațiile despre Traian Băsescu, venea la președinte pentru a discuta pozițiile de stat.Victor Ponta a avut și un moment de rebeliune, în 2012, când a ținut morțiș să se ducă la Consiliul european, o rebeliune care, atacată de Traian Băsescu la CCR, a prilejuit Decizia nr 683/2012 care trasează clar competențele în materie de politică externă:„Potrivit art. 80 alin. (1) din Constituție, Președintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce și angajează statul. 

Acest text constituțional îi permite să traseze liniile viitoare pe care statul le va urmă în politică să externă, practic să îi determine orientarea în planul relațiilor externe, țînând cont, desigur, de interesul național. O atare concepție este legitimată de caracterul reprezentativ al funcției, Președintele României fiind ales de cetățeni prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.În planul politicii externe, prim-ministrul are competență constituțională de a asigura realizarea politicii externe a țării [art. 102 alin. (1) din Constituție], ceea ce înseamnă că, în funcție de orientarea stabilită de reprezentantul statului în plan extern, care este Președintele statului, Guvernul, prin reprezentantul sau, urmează să implementeze în mod corespunzător măsurile față de care statul s-a angajat.

Prin urmare, Curtea constată că rolul Guvernului în politică externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuind să urmeze și să îndeplinească obligațiile la care România s-a angajat la nivel de stat. Așadar, rolul Guvernului este unul mai degrabă derivat, și nu originar, cum este cel al Președintelui României; așadar, nefiind o putere delegată, ci proprie Președintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voință expres, de către acesta atunci când consideră necesar”.

Deci președintele este decidentul în materie de politică externă, guvernul este executantul și are o putere delegată de președinte.Orice instrucțiuni ar fi primit dna Odobescu de la București, ele sunt nelegale cât timp nu au girul președintelui. Tot ceea va face în SUA dna Dancila în afară de turism și campanie electorală este sub semnul întrebării din punct de vedere legal, dacă nu are mandat din partea titularului politicii externe, adică a președintelui României.

La fel în cazul propunerii de comisar european. Comisarul român nu este al guvernului, cu atât mai puțîn este pe persoană fizică. Este reprezentantul României, deci desemnarea lui este o chestiune de stat pe care în niciun caz nu și-o poate asumă guvernul pe cont propriu, fără acordul președintelui.

Art. 19 din Legea nr. 373 / 2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene prevede că:„(1) Parlamentul României va fi informat de către Guvern în legătură cu nominalizarea persoanelor în vederea ocupării unor funcțîi în cadrul instituțiilor Uniunii Europene.(2) Comisiile de specialitate ale Parlamentului vor audia persoană nominalizată de Guvern pentru funcția de membru al Comisiei Europene”.

Dacă raportăm acest articol la Decizia nr 683/2012, guvernul face nominalizarea tehnică. Dar în procesul decizional, fiind o chestiune de politică externă, rolul principal îi revine președintelui României, după care procedura e dusă mai departe de guvern.Teza că relațiile europene ar fi asimilate celor interne a fost răsturnată tot de CCR, în aceeași decizie, potrivit căreia UE este o uniune de state, nu o confederație, nu o federație.

Asistăm așadar la o continuă uzurpare și ceea ce surprinde cel mai tare este pasivitatea președintelui. Dl. Iohannis nu că avea dreptul, avea chiar obligația să o sune pe dna Odobescu, încă de la primul vot din COREPER, pentru a restabili legalitatea în privința conținutului votului.În privința propunerii de comisar e chiar mai rău.

Președintele nu numai că nu a comunicat explicit în spațiul public și la Bruxelles că este o propunere nelegală, nu numai că nu a luptat pentru această atribuție, dar a și predat-o de bună voie, probabil pentru a se degreva de responsabilitatea unui portofoliu slab.

„Vreau să subliniez și să fie foarte clar: desemnarea și răspunderea pentru obținerea unui portofoliu corespunzător aparține în integralitate Guvernului. Așa funcționează lucrurile la noi. Guvernul desemnează și negociază poziția de comisar”, a spus președintele Iohannis.În mod normal, în baza Deciziei 683, toate acțiunile de politică externă făcute pe cont propriu de Viorica Dancila ar trebui atacate la CCR că fiind conflicte de natură constituțională.

Așa după cum Curtea de Conturi ar putea fi interesată de decontarea din bani publici a tuturor deplasărilor externe la nivel de guvern care nu au la baza un momorandum semnat de președinte.Dar dacă președintele nu e primul care să-și apere prerogativele, e greu că altcineva să o facă în locul domniei sale. Iar prerogativa neapărată este „uzucapata” cu mult mai repede decât o proprietate imobiliară”, scrie jurnalista pentru ziare.com.