Circuitul banilor într-o rețea de corupție pe relația Guvern – Năvodari, sub bagheta lui Liviu Dragnea. #TeleormanLeaks, episodul 3

Un cocktail de corupție la toate nivelurile, reconstruit cu ajutorul documentelor din #Valiză, ilustrează contractele Tel Drum, derulate sub protecția lui Liviu Dragnea. Acesta este #TeleormanLeaks, episodul 3, scrie riseproject.ro

“Proiectul de la Năvodari” înseamnă, de fapt, un contract public inițial de 58 de milioane de lei pentru reabilitarea unui drum.

Iar SRL-ul local de la care Tel Drum cumpăra regulat șaibe și alte nimicuri, cu sediul pe o stradă din fosta tabără de copii, aparținea primarului PSD de atunci: Nicolae Matei.

Sau “Împăratul”, cum îi place lui să-și spună.

Un draft de contract din martie 2014, salvat în calculatorul directoarei Nicoleta Pene și implicit în #TeleormanLeaks, arată că Tel Drum a închiriat o clădire și un teren de 3.000 de mp pe strada Vacanței nr. 1 din Năvodari, fix în tabăra de copii, pentru o organizare de șantier.

Chiria a fost virată regulat în contul firmei Tabăra Năvodari SA, jucăria inventată de Nicolae Matei. În total, Tel Drum a plătit peste 50.000 de euro între 2014 și 2017.

Și de ce organiza un șantier la Năvodari?

Pentru că primise de la primăria lui Matei, pe banii Uniunii Europene, contractul pentru refacerea celei mai importante artere din oraș. Miza lor.

Totul începe pe 4 decembrie 2012, când primăria condusă de Nicolae Matei bate palma cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru finanțarea unui proiect important: lărgirea și modernizarea drumului principal din localitate în maximum doi ani.

58 de milioane de lei e finanțarea totală aprobată din start de însuși Eduard Hellvig, azi șerif în “statul paralel”. Atunci, la începutul guvernării Ponta, când mamutul USL înghițea două treimi din parlament, directorul SRI era doar predecesorul lui Liviu Dragnea la ministerul Dezvoltării.

O parte din bani se duc pe exproprieri, studii, consultanță și avize, dar execuția drumului va consuma grosul.

Pe 18 noiembrie 2013, primăria Năvodari atribuie contractul unei asocieri de firme: Tel Drum ca lider, Imob lux Construct din Bragadiru și Specialist Consulting din București. Instituția lui Matei primise 13 oferte la licitație, aceasta având prețul cel mai mic.

Alianța de firme s-a angajat să lărgească drumul, începând cu barierele de la ieșirea din Mamaia și până la tabăra de copii “Delfinul”. Pe o distanță de 6,2 km, șoseaua trebuia să aibă patru benzi, piste de bicicletă de doi metri lățime și trotuare de 1,5 metri. Și totul gata în 18 luni.

L-au predat, însă, după 35 de luni, cu borduri care trebuiau înlocuite și stâlpi de curent în mijlocul pistelor de bicicletă, iar prima iarnă a adus pe carosabil tradiționalele cratere în asfalt.

Dar cum a luat Tel Drum contractul?

Ne luminează #Valiza. Informațiile digitale ascunse de gruparea “Dragnea” ne plimbă prin intimitățile financiare ale regilor asfaltului, acolo unde se aranjează licitațiile publice. Tranzacțiile încrucișate și corespondențele pe email arată o dinamică de cartel.

Cooperativa este alcătuită din patru grupări și funcționează pe un principiu singular: “câștigă toți băieții de la masa noastră”.

Deși provin din zone diferite ale țării, clanurile au elemente în comun. Cel mai strident, apartenența la PSD, a dus deja la coliziuni răsunătoare cu justiția în dosare de corupție care implică demnitari ai partidului. E valabil pentru fiecare actor important din “schema Năvodari”.

Abordat metodic de la orice buget, național sau european, banul public reprezintă ținta finală. Licitație cu licitație, piața e fragmentată în felii, câte una pentru fiecare participant la joc, iar “regii asfaltului” își elimină competiția, asigurând un fel de monopol rotativ asupra achizițiilor publice de infrastructură edilitară.

“Mâna moartă” – adică metoda clasică în care mai multe firme participă simbolic la o licitație și își potrivesc prețurile astfel încât una anume să obțină contractul – n-are moarte. Abia în etapa a doua, atunci când proaspătul contractor împarte lozul cu pierzătorii, subcontractând părți importante din lucrare, combinația se conturează ca cerneala simpatică.

Sistemul de lucru rămâne eficient doar în circuit închis. Așa se conservă spiritul reciprocității.

De regulă, statul licitează defalcat execuția unei șosele de anvergură, pe tronsoane de drum, în ideea că firmele lucrează simultan și treaba iese mai repede. Aranjamentul nevăzut se multiplică însă în toate variantele necesare și lumea e mulțumită la final: cine câștigă o bucată, face pe “mâna moartă” la următoarele și mai primește bucățele în sub antrepriză.

Comisia Europeană a pus la dispoziția autorităților române peste 45 de milioane de euro (198 de milioane de lei în 2014), bani pe care administrația locală îi accesa sub bagheta Ministerului Dezvoltării. La rândul său, primăria s-a împrumutat la bănci în acel an cu peste 21 de milioane de lei pentru co-finanțarea proiectelor nerambursabile, cum zice regula.

Numai că rigorile comunitare nu s-au potrivit la Năvodari. Anul următor, primăria a trebuit să mai împrumute încă 57 de milioane de lei, în special ca să acopere așa-numitele “cheltuieli neeligibile” pe mai multe proiecte. Adică sume nedecontate de Uniunea Europeană.

Doar în cazul Tel Drum, cifra neeligibilă a fost anticipată la 17.7 milioane lei, o arată un document al primăriei Năvodari.

Diferența a fost suportată de primăria Năvodari din împrumuturile bancare, deși proiectul punea la dispoziția autorităților locale, așa cum arătam mai sus, 36 de milioane de lei pentru execuția drumului.

Cert este că aparatul din subordinea lui Matei a preferat să trimită la decontare mai puțin de 20 de milioane de lei. Astfel, sute de chitanțe au rămas deliberat în sarcina primăriei, evitând temutul drum al auditului impus de Comisa Europeană, via București.

Problema e că banii UE sunt nerambursabili, iar cei de la bănci, nu.

Prima suspiciune privind contractul Tel Drum  s-a consemnat oficial pe 12 septembrie 2014. Autoritatea de Certificare și Plată din Ministerul Finanțelor ridica un cartonaș roșu în urma unei misiuni de audit a Comisiei Europene, bănuind că licitația de la Năvodari a fost trucată.

Cu 48 de ore înainte, primarul Nicolae Matei fusese arestat, a doua oară, pentru subevaluarea unor terenuri din tabăra de copii.

Mai departe, trebuiau să verifice situația doi inspectori de la Direcția de Constatare și Stabilire a Neregulilor, de data asta din Ministerul Dezvoltării, condus acum de Liviu Dragnea.

Nicio problemă, licitația a fost ok, arată ei în concluziile scrise pe 13 noiembrie 2014. O formalitate tardivă.

A doua suspiciune s-a ridicat în ianuarie 2015, când o femeie a trimis prin poștă, la Departamentul de Luptă Anti-Fraudă (DLAF), mai multe sesizări referitoare la drumul din Năvodari. Inspectorii au verificat preliminar, dar au clasat cauza procedural, fiindcă plângerile n-aveau date de identificare, și au trimis rezoluția la același ordonator de credite: Ministerul Dezvoltării.

În paralel, luau amploare tensiunile dintre primărie și contractorul principal, Tel Drum, pe măsură ce timpul trecea și lucrarea întârzia mult la termen.

Aici era buba: fiind extrem de riguroase în toate etapele, finanțările europene se retrag automat în momentul în care nu sunt respectate angajamentele asumate. În acest caz, primăria Năvodari ar fi trebuit să scoată banii pentru lucrare din surse proprii, ceea ce provoca anxietăți administrative fiindcă ucidea bugetul pe anul respectiv.

Lucrurile scăpaseră de sub control. Însuși primarul Nicolae Matei, proaspăt eliberat din închisoare, mârâia oficial la Tel Drum, amenințând cu penalități.

De partea cealaltă, la Alexandria, s-au încordat bicepșii repede pentru că nu se mai încasa o factură.

Circuitul banilor în astfel de proiecte arată așa: Comisia Europeană – minister – primărie – contractor. Deci, Tel Drum lua de la primar, dar primarul era acum nemulțumit că i se spărgeau în cap oalele drumului nefăcut, dar care trebuia plătit. Și mai erau suspiciunile de fraudă care ar fi putut bloca plățile.

Corespondența Tel Drum cu ministerul lui Dragnea face toți banii. La propriu.

Managerul Petre Pitiș punea presiune pe al doilea front cu două adrese la fel, trimise în aprilie 2015 către Doina Surcel(adjunct în Direcția Generală de Programe Europene din minister) și către Sevil Shhaideh (secretar de stat).

Tel Drum se interesa punctual despre o factură de 512.000 lei, aferentă “proiectului Năvodari” și întârziată la plată pentru suspiciuni de nereguli.

În nota de constatare din aprilie 2015, funcționarii subliniază că Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, care facilitează absorbția de fonduri UE, ar fi descoperit la fața locului că e nevoie de încă un act adițional pentru achizițiile și lucrările ivite pe parcurs.

Zis și făcut. La scurt timp, pe 12 mai 2015, prin semnătura ministrului Liviu Dragnea, creștea din nou termenul de finalizare: 36 de luni și 27 de zile tot pentru 6 km de drum.  Finanțarea, însă, se diminua cu 15 milioane de lei.

În paralel, un șef din minister, de la Direcția Generală de Programe Europene, pe nume Gabriel Friptu, a răspuns rapid celor două adrese Tel Drum, înarmându-i cu documentul oficial care dădea liber la bani din partea guvernamentală.

Cu treaba rezolvată la București, firma a început să alerge primăria și, pregătindu-se de jihad prin tribunale, s-a echipat cu o pereche de avocați de la casa Ceparu & Irimia, antamați cu cel puțin 26.000 de lei.

La Năvodari, mai slabă mișcarea. S-au rezumat doar să se certe în scris cu reprezentanții Tel Drum și în 2015, pe diverse motive: că lucrau efectiv între 6 și 8 muncitori (deci, puțini) sau că materialele și utilajele erau insuficiente pentru a termina la termen etc.

De fiecare dată, ca să nu iasă urât cu primăria în faliment și Tel Drum să nu încaseze, Ministerul Dezvoltării salva situația, acordând prelungiri proiectului.

Pe următoarea a semnat-o Vasile Dîncu, succesorul lui Dragnea, plantat vicepremier în guvernul tehnocrat. S-a rezolvat pe 28 decembrie 2015. Contractul de finanțare a fost extins atunci cu încă jumătate de an, ultima zi fiind împinsă la 30 iunie 2016.

N-a fost să fie. S-a înfundat în iulie 2016.

Tocmai trecuse și ultimul deadline, iar Nicolae Matei nu mai era primar în Năvodari, fiind condamnat definitiv pentru tentativa de mituire a polițistului.

La butoane era acum Florin Chelaru, viceprimar pe vremea lui Matei, care imediat cum a expirat termenul, a acționat Tel Drum în judecată ca să salveze 1,2 milioane lei.

“Nefinalizarea proiectului în perioada de eligibilitate (…) a determinat întreruperea finanțării și suportarea cheltuielilor necesare finalizării din bugetul propriu (…)”, reclamă primăria în cererea de chemare în judecată.

Instituția e înghesuită, la rândul ei de împrumuturile bancare accesate în programul european eșuat.

Și în timp ce litigiul lua avânt, vicepremierul Vasile Dîncu semna la București un nou act adițional ce prelungea termenul de finalizare până la 31 octombrie 2016.

În fine.

Ca elefantul în galop, pe 28 octombrie 2016, deci cu trei zile înainte, se face recepția lucrărilor. Cu mențiuni că mai sunt de remediat niște probleme, precum borduri sparte sau sistem de irigații incomplet. Stâlpii lui Pepelea tronau și ei în mijlocul trotuarelor sau al pistei de bicicletă.

Până la urmă, angajații Inspectoratului de Stat în Construcții n-au semnat procesul verbal de recepție din cauza unei taxe neplătite de primăria Năvodari, iar litigiul instituției cu Tel Drum a fost suspendat când firma a intrat în insolvență.

Altfel, ultimele zăpezi au mai ciuruit puțin noua șosea.