Ceaușescu garanta împrumuturile externe cu o carte: Codex Aureus

Manuscrisul se afla in biblioteca Batthyaneum (foto dreapata), proprietate a Bibliotecii Nationale a Romaniei (BNR), filiala Alba Iulia. 

Ca sunt sau nu utile Romaniei, toate constructiile ridicate din ordinul lui Nicolae Ceausescu – de la Casa Poporului si metrou, la fabrici, uzine si blocurile optzeciste din centrele civice ale comunelor – au fost construite din imprumuturi externe.

La sfarsitul anilor ’60, Ceausescu a reusit sa se faca simpatic in Occident si a cerut un imprumut de aproximativ 10 miliarde de dolari pentru retehnologizarea industriei Romaniei si urbanizarea socialista. Pentru a intra in posesia banilor, Ceausescu a garantat cu o carte: Codex Aureus.

Manuscrisul a fost realizat intre anii 778 si 820, in timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a flat mai intai la manastirea Lorsch din Germania, apoi, in secolul al XVI-lea a fost dus la Heidelberg, de unde, in 1622, in urma jefuirii bibliotecii de acolo de catre soldatii angajati in razboiul de 30 de ani, a fost rupt in doua ca sa poata fi vandut mai usor, detasandu-se copertele.Prima jumatate, cea mai bogat ilustrata, a juns in biblioteca contelui Migazzi – cardinal de Viena – care o vinde apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cartii a ajuns in biblioteca Vaticanului, unde se pastreaza sub clopot de sticla protejat de complicate sisteme de alarma.Copertele, lucrate in fildes, sunt conservate – una in British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din Roma. Manuscrisul este un evangheliar, de unde si numele – Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisa cu cerneala de aur avand table de fildes).

Fiecare pagina are textul scris in folio, inconjurat de chenare de o mare varietate.Doar paginile care stau in fata au acelasi chenar, in rest sunt alte chenare, variate ideatic si coloristic.Revenind la episcopul romano-catolic Ignat Batthyani, acesta cumpara in 1792 o cladire care apartinuse calugarilor trinitarieni, ordin desfiintat de imparatul austriac Iosif al II-lea, si-l transforma in „institut carturaresc”. Aici ajung toate documentele stranse de episcop, inclusiv Codex Aureus.

Fondatorul a lasat instructiuni de folosire a acestei locatii care si astazi sunt norme in vigoare privind obligatiile beneficiarilor pentru administrarea acestei biblioteci publice: ” …Biblioteca sa fie deschisa orisicui in ceasurile stabilite, dar nimeni sa nu fie admis acolo cu mantaua pe el, nici sa rasfoiasca vreo carte luata de la locul ei, daca nu i se va arata de catre custodelebibliotecii, ci fiecare sa rasfoiasca acea carte adusa de custode in camera destinata pentru lectura…”