Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis luni, 8 ianuarie a.c., Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.
”Domnului Călin Popescu-Tăriceanu
Preşedintele Senatului
În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată,
formulez următoarea
CERERE DE REEXAMINARE
asupra
Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000
Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 vizează modalităţile prin care sportivii de performanţă îşi pot desfăşura activitatea sportivă, condiţiile în care administraţiile publice locale pot finanţa activităţile sportive, precum şi norme cu privire la administrarea sau folosinţa imobilelor care deservesc activitatea sportivă, baze şi instalaţii sportive.
Art. 14 alin. (11) din Legea nr. 69/2000 – art. I pct. 1 din legea aflată la promulgare – stabileşte că sportivii de performanţă pot încheia cu o structură sportivă un contract de activitate sportivă. Totodată la art. I pct. 2 din legea transmisă la promulgare – art. 141 alin.(1) din Legea nr. 69/2000 – se prevede că sportivii de performanţă sunt autorizaţi să îşi desfăşoare activitatea de către federaţia sportivă naţională pe ramură de sport în urma înregistrării de către aceasta a contractului de activitate sportivă. De asemenea, la alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că autorizaţia emisă de către federaţia sportivă pe ramură de sport atestă calitatea de sportiv de performanţă în vederea încadrării veniturilor acestuia, obţinute din contractul de activitate sportivă, în categoria activităţilor independente.
Dispoziţiile art. 141 alin. (1) şi (2) se impun a fi reanalizate de către Parlament sub aspectul necesităţii asigurării clarităţii, preciziei şi predictibilităţii normei. Neclaritatea poate genera interpretări diferite şi o aplicare neunitară în practică. Astfel, deşi prin modificarea de la art. I pct. 1 al legii aflate la promulgare, legiuitorul a urmărit să instituie o posibilitate pentru sportivii de performanţă de a încheia cu o structură sportivă un contract de activitate sportivă şi nu o obligaţie, prin normele introduse la art. I pct. 2 al legii aflate la promulgare se poate interpreta că se instituie o condiţionare pentru sportivii de performanţă care îşi vor putea desfăşura activitatea doar dacă sunt autorizaţi de federaţia sportivă naţională pe ramură de activitate şi doar dacă această federaţie înregistrează contractul de activitate sportivă. De asemenea, din modul de redactare a acestor prevederi nu rezultă cu claritate care este scopul autorizaţiei emise de către federaţia sportivă pe ramură de activitate: fie autorizează sportivii de performanţă să îşi desfăşoare activitatea în urma înregistrării contractului de activitate sportivă, fie atestă calitatea de sportiv de performanţă în vederea încadrării veniturilor acestuia, obţinute din contractul de activitate sportivă, în categoria activităţilor independente.
La art. I pct. 8 din legea supusă reexaminării – art. 30 din Legea nr. 69/2000 – se reglementează dreptul structurilor sportive de a primi, după caz, spre administrare sau în folosinţă gratuită, conform legislaţiei în vigoare, imobile care deservesc activitatea sportivă, baze şi instalaţii sportive. Întrucât legea nu face distincţie între bunurile proprietate publică şi bunurile proprietate privată ale statului sau unităţilor administrativ teritoriale, apreciem că prevederea este neclară. Astfel, semnalăm că structurile sportive, persoane juridice de drept privat nu pot primi în administrare sau în folosinţă gratuită bunuri proprietate publică. În acest sens, menţionăm că potrivit art. 868 alin.(1) din Codul civil, dreptul de administrare aparţine regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional, judeţean ori local. De asemenea, conform art. 874 alin. (1) din Codul civil, dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică.
Legea transmisă la promulgare cuprinde dispoziţii referitoare la alocarea unor sume din bugetele locale pentru desfăşurarea anumitor activităţi sportive. Aceste dispoziţii au fost introduse în conţinutul Titlul III – Structurile administraţiei pentru sport, Capitolul I – Ministerul Tineretului şi Sportului. Din perspectiva sistematizării normelor şi a respectării cerinţelor de tehnică legislativă, considerăm că aceste dispoziţii ar trebui incluse în capitole distincte, cu reglementări specifice, care să vizeze finanţarea acestor activităţi sportive. Totodată, aceste reglementări referitoare la posibilitatea autorităţilor publice locale de a aloca sume din bugetele proprii către structuri sportive ar trebui corelate cu dispoziţiile referitoare la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, în special cu cele care prevăd autonomia financiară a acestora exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000”PREŞEDINTELE ROMÂNIEI KLAUS-WERNER IOHANNIS
