Leonardo Badea (BNR): Moneda digitală emisă de băncile centrale - între provocări și scenarii 1
Economic Ultima Ora

Leonardo Badea (BNR): Moneda digitală emisă de băncile centrale – între provocări și scenarii

Trăim vremuri incerte, cu cel puțin trei crize suprapuse, criza climatică, criza COVID-19, conflictul din Ucraina, iar implicațiile acestor crize sunt profunde, atât la nivel economic, cât și la nivel social. O rezultantă interesantă și deopotrivă provocatoare a acestor crize ale ultimilor ani este aceea că am asistat la o accelerare a evoluției noilor tehnologii, iar transformarea digitală a pătruns și a marcat dezvoltarea a diverse domenii, de la sectorul medical la sectorul verde.

Transformarea digitală reprezintă nu doar o cerință a vremurilor actuale, ci și o evoluție firească în dezvoltarea societății cunoașterii și, evident, în aceste condiții, impactul transformării digitale se manifestă și asupra sistemului de plăți.

Pandemia ne-a oferit câteva lecții. Pe de o parte a fost vorba de dinamismul firesc și de acceptarea largă a noilor tehnologii, pe de altă parte, trebuie să admitem, a fost vorba și de restricțiile asociate precum și de îngrijorarea (mai ales în primele faze ale pandemiei) privind transmiterea virusului prin intermediul banilor.

Restricțiile impuse și teama resimțită mai mult sau mai puțin acut au determinat o creștere a utilizării plăților digitale, în defavoarea plăților în numerar. Unele bănci centrale au introdus chiar proceduri de carantinare sau sterilizare a banilor tocmai pentru a asigura populația că banii sunt siguri de utilizat.

Alte bănci centrale au încurajat și au îndemnat populația să recurgă la plăți digitale și să renunțe pe cât posibil la plățile în numerar. Sigur că în această situație trebuie să avem în vedere și faptul că de multe ori plățile digitale nu reduc la zero riscul de contaminare, ci presupun totuși ca în unele cazuri, plătitorul să intre în contact cu terminalul oferit de vânzător pentru a valida plata.

De asemenea, nu putem face abstracție de consumatorii care nu dețin un cont bancar și deci nu pot efectua decât plăți în numerar, promovarea plăților digitale în detrimentul celor care implică numerar ridicând astfel o problemă de incluziune. Dincolo de diferitele abordări și puncte de vedere, concluzia pe care o putem enunța astăzi, după doi ani de pandemie, este aceea că pandemia a avut un rol activ în accelerarea tranziției către plăți digitale pe scară largă.

Este foarte adevărat că discuția trebuie nuanțată, că transformarea digitală nu implică o renunțare efectivă și imediată la bani în forma lor clasică și că este posibil să asistăm chiar la o rezistență la schimbare, la o opoziție la adoptarea generalizată a plăților digitale din partea unor categorii de populație.

Ceea ce este însă de remarcat este faptul că se discută tot mai mult în acest context despre monedele digitale emise de băncile centrale (central bank digital currency – CBDC).

Astfel, discutăm despre o monedă digitală, care fără a avea o existență fizică, palpabilă este emisă de o bancă centrală, este garantată și susținută de încrederea băncii centrale respective. Este în fapt alter ego-ul digital al unei monede fiat și comportă proprietățile și avantajele monedei fiduciare, alăturând în același timp privilegiile care însoțesc formatul digital, cum sunt scăderea costurilor tranzacțiilor, creșterea vitezei de realizare a acestora, dar și mult-căutatul atu al eficienței transferurilor internaționale.

Proiectate cu prudență, monedele digitale emise de băncile centrale pot oferi mai multă siguranță sistemelor de plăți și costuri mai mici de funcționare. Moneda electronică nu este nimic altceva decât o monedă „preplătită”, unitatea valorică creată și stocată electronic fiind exact în cuantumul monedei fiduciare puse la dispoziția de către beneficiar emitentului de monedă electronică.

Nu trebuie așadar făcută confuzie între monedele virtuale și monedele electronice. Acestea din urmă reprezintă mijloace de plată emise doar de către entități autorizate, fiind general acceptate pentru achiziționarea de bunuri sau servicii. În schimb, monedele virtuale pot reprezenta un mijloc de schimb doar dacă sunt acceptate ca atare de către cealaltă parte contractantă (un comerciant sau o persoană fizică).

Rezumând, principalele caracteristici ale CBDC includ: sunt emise de băncile centrale și sunt susținute și garantate de acestea, sunt ușor transferabile peer-to-peer, sunt proiectate cu un curs stabil în raport de moneda fiduciară, oferă eficiență și siguranță crescute sistemelor de plăți, pot facilita și diminua costurile plăților transfrontaliere.

Este evident însă că momentan nu există soluții unitare, ci trebuie gândite soluții flexibile pentru a răspunde la o serie de întrebări legate de momentul și modalitățile de introducere a unei astfel de monede și de a găsi acel echilibru fragil între a asigura larga acceptabilitate a unei astfel de monede și a nu o transforma preponderent în mijloc de stocare a valorii, care ar atrage după sine alte riscuri (de ex., retrageri masive de capital).

Vor fi cu siguranță voci care vor vorbi în apărarea monedei clasice și a plăților în numerar; la fel cum vor fi și voci care vor susține plățile digitale și necesitatea introducerii unor monede digitale emise de băncile centrale. Ce este cert însă este aceea că asistăm la o schimbare profundă în comportamentul consumatorului.

Așadar, dezbaterea privind viitorul sistemului monetar și rolul pe care ar putea să îl joace monedele digitale emise de băncile centrale relevă controverse și dezvăluie o întreagă panoplie de abordări și argumente, distribuind opiniile pe o axă care unește extremele raportului de opoziție optimism-pesimism, o abordare tranșantă fiind dificil de enunțat.

Desigur, optimiștii au de partea lor argumentele care clamează avantajele indiscutabile, în timp ce pesimiștii concentrează esența vulnerabilităților. Mai mult, există opinii care afirmă că deja avem bani digitali sub forma depozitelor, a cardurilor și a aplicațiilor mobile și prin urmare, nu avem nevoie de o monedă digitală emisă de banca centrală.

Unul dintre contraargumente ar putea fi reprezentat de avantajele tehnologiei Distributed Ledger Technology (DLT), care ar putea fi aplicată cu succes în cazul CBDC.

Această tehnologie, deși nu este neapărat nouă, este creditată cu potențialul de a schimba radical modul de funcționare al diferitelor sisteme, nu doar a celui financiar, în esență propunând o alternativă descentralizată în locul mecanismelor clasice, centralizate, eliminând practic necesitatea existenței unei autorități centrale și permițând stocarea unui volum mare de informații, în condiții de eficiență și securitate.

Avantajul indiscutabil al acestei tehnologii este nivelul ridicat de securitate și capacitatea sistemului de a se actualiza, înregistrând tranzacțiile efectuate în mod rapid și eficient din punctul de vedere al costurilor, crescând în același timp accesibilitatea și asigurând incluziunea financiară.

Tehnologia permite practic crearea unei baze de date permanente, care se actualizează continuu și al cărei istoric nu poate fi șters, înregistrările rămânând memorate definitiv.

Întrebarea la care diferite instituții și organisme internaționale încearcă să răspundă în acest moment se referă la cum pot fi capitalizate avantajele evidente ale acestei tehnologii de către băncile centrale, având în vedere sarcinile lor principale, și anume, de a menține stabilitatea prețurilor și de a asigura stabilitatea financiară.

Unele țări au emis deja o astfel de monedă sau derulează proiecte pilot în acest sens, altele analizează implicațiile unui astfel de demers. Menționez doar câteva exemple în acest sens. Bahamas, Nigeria, Caraibe de Est au lansat monede digitale.

China și Suedia derulează proiecte pilot pentru a testa acceptabilitatea și eficiența monedei digitale. Canada, Franța, Elveția, UK și SUA explorează posibilitățile privind emiterea monedelor digitale.

Actualitatea dezbaterilor privind înglobarea tehnologiilor digitale în transformarea sistemului monetar este evidentă urmărind preocupările recente ale diferitelor instituții și ale multor economiști, dar și pletora de studii, rapoarte, proiecte concentrate pe această temă.

Banca Reglementelor Internaționale (BIS) a publicat în septembrie 2021 raportul cu titlul Central bank digital currencies: system design and interoperability în care abordează structura unui sistem care încorporează CBDC, precum și problematica alocării rolurilor și a responsabilităților între banca centrală, mediul public și cel privat.

Băncile centrale care au contribuit la raport s-au exprimat în favoarea unui sistem bazat pe colaborarea și împărțirea rolurilor între mediul public și cel privat, având în vedere responsabilitățile băncilor centrale în domeniul politicilor publice și preocupările entităților private legate de piață și de interesul acționarilor.

Desigur, este posibilă o varietate de scenarii privind alocarea funcțiilor într-un viitor sistem CBDC, în raport cu particularitățile specifice diferitelor jurisdicții, răspunzând în esență cerințelor legate de accesul la bani, și din perspectiva incluziunii sociale, de validitatea tehnică a sistemului și reziliența la atacuri cibernetice, de diversitatea sistemelor de plăți, de eficientizarea plăților transfrontaliere și, nu în ultimul rând, de asigurarea confidențialității concomitent cu respectarea cerințelor legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Un alt aspect cheie menționat se referă la interoperabilitatea sistemului CBDC, cerință esențială pentru a asigura integrarea sa în sistemul general de plăți, atât din perspectivă tehnică, cât și legală.

Tot Banca Reglementelor Internaționale (BIS) a publicat în raportul său anual apărut în luna iunie 2022 și o perspectivă asupra viitorului sistemului monetar, în care abordează posibilitatea transformării sistemului monetar prin includerea unei monede digitale emise de autoritatea monetară.

BIS plasează metaforic băncile centrale în rolul trunchiului care susține funcționarea sistemului financiar, subliniind încă o dată rolul băncilor centrale, care desigur că vor continua să reprezinte elementul de robustețe, să confere credibilitate și să constituie garanția stabilității financiare.

Raportul reiterează ideea cooperării dintre băncile centrale și stakeholderi pentru a capitaliza avantajele inovației în sensul promovării tranzacțiilor rapide și sigure, răspunzând în același timp și dezideratelor incluziunii financiare și confidențialității.

Este evident că viitorul sistemului monetar se bazează primordial pe avantajele oferite de transformarea digitală, care poate aduce flexibilitatea și adaptabilitatea necesare, în acord cu nevoile reale actuale ale populației și ale mediului de afaceri.

De asemenea, BIS a coordonat diverse proiecte având ca teme centrale CBDC (www.bis.org). Menționez în acest sens proiectul Jura, care se concentrează asupra transferurilor cross-border, proiectul Dunbar care a utilizat o platformă pentru decontări internaționale folosind monede digitale emise de mai multe bănci centrale, sau proiectul Helvetia care a urmărit testarea tehnologiei DLT pentru decontări, implicând în experiment alături de banca centrală și bănci comerciale.

Preocupările BIS concretizate în numeroase studii, rapoarte și proiecte privind CBDC conduc către o serie de concluzii generale, printre care aceea că abordarea va trebui să fie una adaptată nevoilor particulare ale fiecărei jurisdicții, ținând seama de obiectivele politicilor publice și de condițiile specifice ale pieței și aceea că în centrul preocupărilor privind designul sistemului trebuie așezate nevoile utilizatorilor, privite atât prin prisma determinanților actuali, dar și ca evoluție viitoare. Este necesar ca această construcție să fie realizată cu prudență și concentrându-se pe dezideratul flexibilității.

Și Rezerva Federală a SUA a publicat în ianuarie 2022 un raport intitulat Money and Payments: The US Dollar in the age of Digital Transformation, în care prezintă funcțiile și avantajele CBDC, precum și controversele din jurul unei astfel de monede.

Principalele avantaje pe care le-ar putea aduce introducerea CBDC includ eficientizarea plăților transfrontaliere, promovarea incluziunii financiare, dar și consolidarea rolului internațional al dolarului.

Provocările care ar trebui luate în calcul includ schimbările în structura sistemului financiar al SUA, riscul de retrageri masive de capital, dat fiind faptul că CBDC ar fi privit ca o opțiune foarte atractivă mai ales de către utilizatorii cu aversiune la risc în situații de criză, impactul asupra politicii monetare și al controlului asupra ratei dobânzii, prin modificări asupra rezervelor din sistemul bancar, riscuri operaționale și de securitate cibernetică, dar și obținerea echilibrului între necesitatea asigurării confidențialității și implementarea măsurilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Într-adevăr, implicațiile introducerii CBDC sunt multiple și este necesară o analiză realistă și lucidă a acestor implicații, mai ales prin prisma obiectivelor de stabilitate financiară și de stabilitate a prețurilor. Literatura (Fernández-Villaverde și Sanches, 2019;  Schilling, Fernández-Villaverde, Uhlig, 2020) consemnează așa-numita trilemă a CBDC, care afirmă că la un anumit moment, banca centrală poate atinge maxim două din cele trei obiective principale în situația emiterii CBDC (eficiență, stabilitate financiară și stabilitatea prețurilor).

Eficiența și acțiunile pentru descurajarea retragerilor masive de capital au impact asupra inflației; pe de altă parte, posibilitatea apariției unor retrageri semnificative de capital în situații extreme, ca lichidare masivă a activelor reale sau ca afectare a stabilității prețurilor, nu poate fi complet exclusă și este întotdeauna dificil de gestionat.

Având în vedere avantajele și riscurile identificabile la acest moment, pot fi explorate o serie de scenarii privind implementarea CBDC (Ole, 2017):

–   Scenariul utilizatorului de bani, în care CBDC este echivalent cu o formă electronică de numerar;

–   Scenariul managerului de bani, în care CBDC este privit ca mijloc de rezervă universală, accentuând funcția de stocare a valorii pe care o îndeplinesc banii.

–   Scenariul creatorului de bani, în care CBDC este monedă oficială de cont.

 

Există mai multe riscuri în cazul introducerii unei CBDC, de aceea acest proces nu este unul facil și necesită o analiză aprofundată pentru a se putea diminua riscurile asociate. Deși lansarea de monedă digitală de către băncile centrale, va deveni probabil o necesitate pentru a se adapta cerințelor de simplificare a procesului de utilizare a banilor într-o economie digitală, în care viteza de realizare a operațiilor este în continuă creștere, totuși nu trebuie neglijate riscurile asociate acestui proces. Din analizele care s-au făcut până acum, s-au identificat ca fiind principale patru categorii de riscuri:

1.  Riscuri de natură economică. Sunt date tocmai din modalitatea în care are loc emisiunea de CBDC. Dacă o monedă digitală este emisă de către o banca centrală liber, necorelat cu dinamica economie și a schimburilor de bunuri și servicii, politica monetară ar fi afectată, fiind slăbită și supusă exacerbării riscului inflaționist.

2. Riscuri de natură financiară. Riscurile financiare includ riscul cursului de schimb și alte riscuri, precum cele operaționale.

O CBDC ar trebui să fie doar o altă formă de bani a băncii centrale.

Dincolo însă de accesul la un activ sigur, moneda digitala emisă de băncile centrale ar putea fi deținută în volume mari și fără costuri semnificative, accelerând rulările digitale de bani lucru care trebui analizat cu mare atenție.

3. Riscuri cyber. De asemenea, există riscul ca un sistem CBDC centralizat să sufere întreruperi din cauza atacurilor cibernetice.

Chiar și o scurtă întrerupere ar putea afecta negativ credibilitatea sistemului financiar, precum și o categorie importantă de utilizatori, prin perturbarea tranzacțiilor financiare ale tuturor.

4. Riscuri privind încălcarea drepturilor personale.

Dacă sunt proiectate inadecvat, CBDC-urile au potențialul de a fi utilizate ca instrumente de supraveghere și control. Într-o lume a banilor programabili, identitatea digitală este recomandat să fie protejată. Este adevărat faptul că identitatea digitală este necesară pentru a lupta împotriva fenomenelor de fraudă fiscală și a spălării banilor, precum și a finanțării terorismului. Dar deocamdată nu există niciun motiv monetar pentru a combina CBDC cu identitatea digitală.

O arhitectură stratificată a noului sistem de plăți este necesară pentru a evita riscurile implementării unei CBDC. Într-o anumită măsură, prevenirea riscurilor CBDC revine societății în ansamblu. Esențial pentru atenuarea riscurilor este proiectarea unei CBDC de la început pentru a preveni posibilitatea acestor riscuri. În acest sens, este necesară o arhitectură stratificată.

–  La nivelul de bază se află  o monedă digitală emisă și garantată de către o bancă centrală.

–  În unele opinii, următorul strat este alcătuit din banii digitali emiși de băncile comerciale (care îi pot crea atunci când acordă împrumuturi, așa cum fac în prezent în activitatea uzuală de creditare).

De asemenea, există analize care subliniază că CBDC-urile trebuie să fie remunerate cu dobândă în cazul deținerii sub formă de depozit sau printr-un sistem de bonificare, acest lucru putând fi un instrument care catalizează mecanismul de  transmitere a deciziilor de politică monetară în economie .

–  În cele din urmă, pe ultimul strat  sunt aplicațiile comerciale – portofele, aplicații, gateway-uri, dispozitive și așa mai departe, în care sunt încorporate plățile.

O arhitectură CBDC stratificată cu două sau trei straturi are potențialul de a stimula inovația, proliferând următoarea generație de aplicații de plată și modelele de afaceri digitale care pot fi folosite în beneficiul întregii societăți. Poate că un prim pas prudent ar fi ca inițial, CBDC să suplinească rolul actual al bancnotelor și al monedelor materializate, urmând ca ulterior să îi poată fi adăugate alte funcții, care în prezent sunt specifice monedei scripturale.

Este evident că această tehnologie se poziționează față de abordarea clasică, tradițională a sistemului monetar ca o alternativă digitală viabilă, deși desigur imperfectă, cel puțin pentru moment. De-a lungul timpului, au existat tehnologii care pot fi clasificate în zona inovațiilor disruptive și care, la momentul apariției lor, păreau incerte, nesigure, problematice chiar, dar astăzi nu ne-am mai putea imagina existența noastră fără aportul lor.

Cred totodată că este rațional și realist să acceptăm în acest moment că transformarea digitală nu poate ocoli sistemul monetar. Viitorul acestuia este evident condiționat de flexibilitate și de capacitatea de adaptare la rigorile digitale ale momentului.

Nu voi afirma că sistemul actual este caracterizat de obsolescență, ci doar că este deopotrivă necesar și inspirat să lăsăm ca noile tehnologii digitale să își dovedească utilitatea în sensul capitalizării avantajelor în această tranziție către o nouă eră, mai verde și mai sustenabilă.

Mult mai departe de procesul transformării digitale, dar foarte aproape de înțelegerea subtilă a caracteristicilor umane, poetul Publius Ovidius Naso spunea că ”timpurile se schimbă și noi ne schimbăm odată cu ele”, aceasta fiind esența unui proces evolutiv al deprinderilor și obiceiurilor societății umane, care continuă să ne conducă și astăzi spre schimbare și asumare”.

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.