Autoritățile au adus recent în discuție problema modificării procedurii de calculare a redevenței la gaz. Noul mod de calcul va avea ca bază cotația medie din luna anterioară de la Central European Gas Hub, Austria. Gheorghe Buliga, fost președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), spune că nu numai că nu este corect față de statul român, dar și modul în care este facturat consumul de gaz metan la noi este un jaf asupra cetățenilor.
Un proiect de ordin al ANRM), publicat pe data de 19 ianuarie, stabilește că redevențele pentru gazul extras din România se vor calcula și plăti lunar pe baza unei formule ce va avea ca bază cotația medie din luna anterioară de la Central European Gas Hub (CEGH hub-ul de la Baumgarten, din Austria). Momentan, redevențele pentru gazele naturale sunt cuprinse între 3,5% și 13%, în funcție de producția zăcământului, procent care se aplică la valoarea producției realizate. Menționăm că redevența este taxă pe drept de exploatare a zăcământului, calculat în procente din bunul exploatat.
”În opinia noastră, prețul de referință trebuie să fie egal cu prețul realizat pe piața din România, nu putem să luăm niște cotații de la Baumgarten sau din Europa de Vest. Realitățile pieței locale sunt diferite și trebuie reflectate. Deocamdată, noi nu dăm gaz în hub”, a spus despre acest proiect Harald Kraft, președintele Asociației Române a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA).
Partea de redevență a statului ar trebui să fie mai mare decât cea a societății comerciale
Gheorghe Buliga, fost președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, spune că redevența ar trebui să fie mult mai mare, procentual. Redevența însemnă împărțirea producției între stat, proprietarul rezervelor subterane și societatea comercială care a concesionat perimentrul de explorare și exploatare.
„Să dăm un exemplu concret: România anilor ’80 avea două perimetre petroliere în Libia. Ei au cerut țării noastre 70% redevență. S-a negociat și au rămas la 60 la sută, iar noi cu 40 de procente. Așa se calculează redevențele, nu între 3,5 și 13% din producție, cât luăm noi acum. Mai mult: cine urmărește producția? Societatea comercială, care raportează ce vrea ea și nu o verifică nimeni. Știți de ce se întâmplă așa? Pentru că noi nu avem o lege a minelor și petrolului. Ceea ce avem acum este o fițuică de cinci pagini care nu clarifică nimic în acest domeniu. Trebuie să ne inspirăm din Legea minelor din 1924, care este o carte foarte groasă, cu explicitarea tuturor datelor privind resursele minerale. Așa se face treabă. Nu mai spun că, în perioada interbelică, Legea minelor din România era cea mai bună din Europa”, a explicat dr. inginer petrolist Gheorghe Buliga.
”Nu putem calcula volumul în kilowați”
În afară de redevență, gazul metan din România mai are o problemă: vânzarea către consumatori. Gazul este ars în volum, dar este măsurat în kilowați.
“Problema noului mod de calcul a fost pusă în anul 2007, după intrarea noastră în UE. La vremea respectivă, eu m-am opus noului calcul, pentru că nu se poate măsura volumul decât cu unitate de măsură pentru volum, nu pentru electricitate. Noi importăm gaz la metru cub. Atunci de ce îl vindem la kilowatt?! Nu putem măsura volumul în kilowați”, spune Gheorghe Buliga.
Specialistul atrage atenția că, pentru a face transformările unităților de volum în unități de măsură ale energiei electrice, ar trebui ca măsurarea să se facă prin arderea unui volum fix de gaz, care să încălzească un volum de apă, aburul să pună în mișcare turbine electrice și așa să se facă măsurătoarea kilowaților rezultați.
”Nicăieri în sistem nu avem o asemenea măsurătoare! Se identifică doar compoziția gazului care intră în rețea și se aproximează calculul de transformare al volumului în kilowați. Pot să să spun că, prin acest mecanism, factura este umflată mult în plus”, a explicat Gheorghe Buliga.
Concret, metodologia europeană de calcul stabileşte ca etalon pentru conversia volum/putere energetică, temperatura de zero grade Celsius, de exemplu. ANRE a stabilit etalonul la 15 grade, inducând un volum mai mare de gaz luat în calcul la plată şi umflând astfel facturile cu peste 9%. Apoi, se ia în calcul puterea calorică a gazului (cantitatea de căldură pe care o degajă), tot la 15 grade – când gazul nu are însă o ardere prea bună –, şi nu la 25 de grade, adică puterea optim măsurată admisă de UE. În acest fel, românul este ”prăjit” cu încă 12% la factură. Restul de procente umflate de până la 24% provine din eroarea metrologică a contoarelor. Soluţia ca lucrurile să intre în normal este introducerea aceleiaşi unităţi de măsură atât la consum, cât şi la plată: metri cubi.
Mai pe românește, de exemplu, nu se poate măsura înălțimea în litri.
În casele românilor este mai frig decât în ale finlandezilor
Statisticile arată că România are cea mai redusă valoare a consumului de energie primară pe locuitor din cele 28 de state membre UE, de aproape două ori mai mică decât media europeană.
Cauzele principale ale ”sărăciei energetice”, subliniate în proiectul Strategiei Energetice Naționale, sunt lipsa banilor la populație și slaba dezvoltare a infrastructurii. Conform statisticilor, aproximativ 45% din populație este la limita sărăciei, iar 15% se află în sărăcie energetică severă.
De asemenea, doar 46% din factură reprezintă gazul metan efectiv, restul sunt tarife de transport și distribuție necesare pentru a ține în viață o rețea de țevi depășită din toate punctele de vedere.
Unde au condus aceste neajunsuri? Conform unor studii recente, în casele românilor este mai frig iarna decât în locuințele finlandezilor, deși media anuală de temperatură este cu 10 grade în plus în favoarea României.
Faptul că suntem înapoiați la capitolul energie este evidențiat și de situația că Strategia Energetică a țării este abia în faza de proiect supus dezbaterii publice pe site-ul Ministerului Energiei.
