Astăzi se împlinesc 62 de ani de la declanșarea revoluției antisovietice a studenților din Budapesta

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10–11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2.500 maghiari și 700 soldați sovietici; alți aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.

În 1953 Ungaria a trecut printr-o perioadă tulbure, extrem de agitată, provocată de excesele conducerii maghiare staliniste: în jur de 40.000 de oameni nevinovați au fost arestați și aruncați în pușcărie, sub supravegherea poliției maghiare ÁVH; alți aproximativ 13.000 de cetățeni au fost exilați în provincie, cu interdicția de a se întoarce la Budapesta. Între 1950 și 1953 un milion de oameni erau sub procedură juridică inițiată de procuratură, astfel că din doi oameni unul era acuzat. La 5 martie1953 Stalin a decedat, iar congresul al XX-lea al Partidului Comunist Sovietic s-a delimitat de politica dură practicată până atunci în toate statele blocului sovietic, cu deosebire în Ungaria, și a început procesul de destalinizare. În luna iunie 1956secretarul cu probleme ideologice al PCUS, Mihail Suslov, a transmis un mesaj cu dublu înțeles către conducătorii unguri: Mátyás Rákosi trebuie să rămână, dar Kádar, care reprezintă nemulțumirea taberei comuniste loiale, și care e de origine maghiară, trebuie adus la conducere; Suslov a menționat, de asemenea, că sunt prea mulți evrei în conducerea statului comunist maghiar – ceea ce este anormal, iar prin instalarea la conducere a lui János Kádár, comuniștii maghiari pot menține dominația absolută asupra statului ungar și, în același timp, să evite o criză internă.

În consecință, la 18 iulie 1956, Mátyás Rákosi a fost forțat să demisioneze din funcția de Secretar General al Partidului Comunist, fiind înlocuit de Ernő Gerő.

Pe parcursul anului 1956 văduva comunistului secui László Rajk, executat în 1949 de regimul Mátyás Rákosi, a obținut reabilitarea fostului ei soț și aprobarea înhumării osemintelor sale în cimitirul Kerepesi. Ceremonia respectivă, cara a avut loc pe 6 octombrie, a fost punctul de plecare a revoluției din 1956.^[3]

La 23 octombrie 1956 sute de mii de oameni au cerut demisia guvernului bolșevic opresiv. Drapelul maghiar cu emblema comunistă a fost dat jos, iar spre seara zilei de 23 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică au demonstrat pe bulevardul Jozef Bem, afișându-și solidaritatea cu manifestanții pro-Gomułka din Polonia. Foarte repede studenții au reușit să-i coopteze și pe alții, cu intenția schimbării demonstrației în protest. Mulți soldați maghiari s-au alăturat protestatarilor, scoțându-și steaua sovietică de pe șapcă. Fără a avea vreun lider, circa 100.000 de demonstranți au traversat Dunărea spre clădirea Parlamentului, manifestând pașnic. Situația s-a schimbat, însă, dramatic în momentul când trupele securității maghiare, numită (ÁVH), au deschis focul și au omorât sute de demonstranți.

În 23 octombrie 1956 Uniunea Sovietică a executat o intervenție militară în Ungaria. Această intervenție fusese plănuită încă din aprilie (atunci când conducerea sovietică a aflat că Rákosi a plănuit eliminarea unui mare număr de intelectuali maghiari, iar Gerő a pierdut controlul asupra țării, situația internă putând deveni explozivă). Trupele sovietice erau staționate de mai multă vreme, în așteptare, pe teritoriul României.

Intervenția sovietică a avut loc pe data 23 octombrie 1956, chiar în aceeași zi când la Budapesta avea loc un mare miting studențesc – desfășurat la Universitatea Tehnică. Timp de 5 zile s-au duc lupte dure între studenți și forțele AVH (poliția secretă maghiară), ajutate de trupele sovietice (sub pretextul de a apăra țara de invazia NATO). În această etapă trupele sovietice au luptat numai în Budapesta, neintervenind în restul țării, iar comandanții sovietici negociau cu revoluționarii în cazurile schimburilor de focuri locale. Ungaria era condusă la acea vreme de un guvern prezidat de reformistul Imre Nagy, un executiv care nu va obține credibilitatea în fața populației decât în momentul în care va negocia statutul trupelor sovietice de pe teritoriul ungar. La 30 octombrie 1956 sovieticii mimează intenția de negociere, iar la 3 noiembrie își schimbă radical poziția, procedând la ocuparea prin forță miltară a Budapestei. Imre Nagy a fost înlocuit, iar în fruntea guvernului a fost pus János Kádár. Insurecția s-a soldat cu mii de morți, 13.000 de răniți, cu deportarea a 16.000 de persoane și exilarea a peste 100.000.

Imre Nagy a fost desemnat ca prim-ministru de partidul comunist maghiar, dar mulți dintre susținătorii lui inițiali crezând, în mod greșit, că va susține o linie politică agresivă – la fel ca Ernő Gerő sau ca András Hegedűs, care a declarat starea de necesitate și care au aprobaat intrarea trupelor sovietice în Ungaria – l-au denunțat ca trădator. Foarte repede, însă, a devenit evident faptul că Imre Nagy era împotriva intervenției trupelor Armatei Roșii, mai ales că acesta primise asigurări (care s-au dovedit, în final, mincinoase) de la Yuri Andropov că Uniunea Sovietică nu va utiliza violența pentru a stopa revoluția maghiară.

În cursul revoluției, mulți politicieni arestați, inclusiv înalți prelați ai Bisericii, precum cardinalul József Mindszenty, au fost eliberați. În acele zile au reapărut pe scena politică partide politice care fuseseră interzise în perioada 1945–1949, Ungaria având chiar intenția să declare ieșirea din Pactul de la Varșovia.

În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat din nou în Ungaria. Uniunea Sovietică a justificat intervenția militară și impunerea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956, prin responsabilitatea față de Pactul de la Varșovia . Această intervenție a fost o operațiune militară combinată: bombardamente de artilerie coordonate cu acțiuni ale blindatelor (6000 de tancuri). Imre Mécs a afirmat că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei decât au folosit germanii pentru invadarea URSS în cel de-al Doilea Război Mondial. Ținta principală a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acțiune a continuat până ce Consiliul muncitoresc, studenții și intelectualii au cerut încetarea focului.

10 noiembrie 1956:

• Trupele sovietice trec granița sovieto-maghiară și se îndreaptă spre Budapesta.
• La ora 4.15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică.
• În 4 noiembrie 1956, la ora 5:05, János Kádárse adresează poporului maghiar cu o scrisoare deschisă și anunță la radio că este prim-ministru.
• Cei mai mulți dintre membrii noului guvern (Antal Apró, István Kossa, Ferenc Münnich, Imre Dögei, Sándor Rónai, György Marosán) au aflat de la radio că sunt membrii guvernului Kádár.
• La ora 4:30, radio Szabad Kossuth transmite primele știri și incepe să emită programe
• La ora 5:20 Imre Nagy, cu o voce dramatică, anunță invadarea Ungariei de către trupele sovietice, iar dimineața, intre orele 6 și 8, Imre Nagyși membrii guvernului solicită azil la Ambasada Iugoslaviei.
• Imre Nagya fost arestat în 22 noiembrie (inițial, de János Kádár), și dus în România. Aici, cu concursul Securității, este deținut într-o casă conspirativă din Snagov, sub pază și strictă supraveghere. Convorbirile telefonice îi erau interceptate, corespondența confiscată, fiind – de asemenea – filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniștii unguri, la cererea expresă a Moscovei, cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi „judecat”, iar guvernul român execută.
• Este readus în Ungaria, la Budapesta, și, printr-un simulacru de proces, în buna tradiție a justiției staliniste, este condamnat la moarte prin spânzurare (16iunie 1958).
• În total au fost condamnate la moarte 350 de persoane, printre care se numără și elevul Péter Mansfeld, care fiind minor s-a așteptat vârsta majoratului ca să poată fi condamnat la moarte.

 

Vă prezentăm cele mai importante evenimente istorice ale zilei de 23 octombrie:

• 42 î.Hr.: în cea de a doua bătălie de la Philippiarmata condusă de Marcus Junius Brutus este înfrântă de forțele lui Marc Antoniu. Brutus se sinucide.
• 425: Valentinian al III-leaeste proclamat împărat la vârsta de doar șase ani.
• 502: Sinodul de la Palmaris pune capăt schismei dintre papa Simachusși antipapa Laurentius.
• 1086: în bătălia de la az-Zallaqah, armata condusă de Yusuf ibn Tashfinînfrânge forțele castiliene conduse de regele Alfons al VI-lea.
• 1520: Carol Quintula fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman, la Aachen (1520–1556).
• 1641: Revoluția din Irlanda.
• 1642: Bătălia din Edgehill este prima confruntare în Războiul Civil Englez.
• 1694: Forțele americane conduse de Sir William Phippsnu reușesc să cucerească Quebecul.
• 1707: Prima ședință a parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii.
• 1739: Războiul lui Jenkins: Marea Britaniedeclară război
• 1812: Conspirație împotriva lui Napoleon. Generalul Claude François de Maletrăspândește vestea morții împăratului și se declară comandant al Parisului. Generalul va fi executat pe 29 octombrie.
• 1864: Războiul Civil American– Bătălia de la Westport: forțele americane conduse de generalul Samuel R. Curtis înfrâng forțele confederate conduse de generalul Sterling Price.
• 1870: Războiul franco-prusac– asediul orașului Metz conduce la victoria decisivă a forțelor prusiene.
• 1911: Pentru prima oară un avion este folosit în război: un avion italian decolează din Libiapentru a survola liniiele inamice în războiul turco-italian.
• 1912: Primul război balcanic– Bătălia de la Kumanovo: prima bătălie între Imperiul Otoman și Regatul Sârb.
• 1915: 25.000 de femei au mărșăluit prin New York, solicitând astfel autorităților dreptul de a vota.
• 1940: Adolf Hitlerse întâlnește cu Francisco Franco în Hendaye, Franța, să-l convingă pe acesta să intre în Al Doilea Război Mondial de partea Puterile Axei.
• 1941: Al doilea război mondial: Masacrul de la Odesa.
• 1942: Al doilea război mondial: Începe Bătălia de la El Alamein, Egiptcare se sfârșește pe 3 noiembrie cu victoria Aliaților.
• 1942: Al doilea război mondial:Bătălia pentru Henderson Field începe în campania Guadalcanal.
• 1944: Al doilea război mondial: Bătălia din golful Leyte este cea mai mare confruntare navală în Filipine.
• 1944: Al doilea război mondial: Armata Roșie intră în Ungaria.
• 1956: Mii de unguriprotestează asupra influenței și ocupației sovietice în țara lor, și începe „Revoluția ungară din 1956”.
• 1958: Decernarea Premiului Nobel pentru literaturăscriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak (n. 1890 – m. 1960) pentru romanul „Doctor Jivago„, devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în țara de origine.
• 1973: Sfârșitul războiului Yom Kippurdintre Israel și Siria.
• 1989: Mátyás Szűrösdeclară Republica Ungară, care înlocuiește Republica Populară Ungară.
• 1998: A avut loc prima naționalizare a unei bănci din Japoniade la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
• 2002: Rebelii ceceniau ocupat un teatru din centrul Moscovei luând aproximativ 700 de ostatici.
• 2006: Armatanu mai este obligatorie în România.