Astăzi este ziua Rachetelor Antiaeriene. Știați că acest tip de armă a fost inventat de un sibian, cu 500 de ani în urmă?

Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene este marcată la 19 septembrie, dată la care, în anul 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata 3, a fost doborât primul avion inamic de către o baterie de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise, şi nu cu tunuri terestre adaptate, notează site-ul www.mapn.ro. Inventatorul rachetelor de luptă a fost sibianul Conrad Haas. Le0a foslosit împotriva otomanilor, în bătălia pentru Viena, la 1529…

Primele entităţi specializate din structura armatei române în lupta contra aeronavelor datează din 1916, anul apariţiei artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător, cu rol, misiuni şi structură specifice. Astfel, la 15 august 1916, a luat fiinţă Corpul Apărării Antiaeriene, potrivit site-ului www.forter.ro, având ca scop apărarea Bucureştiului.

Având în vedere necesitatea folosirii în luptă a mijloacelor de atac din aer şi, implicit, de apărare împotriva acestora, această armă a cunoscut o evoluţie rapidă, prin dotarea Corpului Apărării Antiaeriene cu mijloace noi, stabilirea obiectivelor militare şi civile ce necesitau apărare antiaeriană şi prin repartizarea mijloacelor în funcţie de importanţa strategică a obiectivelor de interes deosebit.

Artileria antiaeriană a participat, alături de întreaga armată română, la luptele purtate în Primul Război Mondial, în Capitală şi în împrejurimi, pe Valea Prahovei, în Dobrogea, în Braşov, Turnu Severin, în bătăliile Campaniilor din est şi de vest. Cel de-al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea, înzestrarea şi întrebuinţarea în luptă a artileriei antiaeriene, determinate de evoluţia şi de rolul din ce în ce mai importante ale mijloacelor aeriene ale adversarului.

Procesul de dezvoltare a acestei arme a continuat şi în perioada postbelică, adaptându-se, ulterior, şi la contextul geopolitic al anilor 2000, apărarea antiaeriană constituind o componentă importantă, cu organizare şi funcţionalitate specifice, în apărarea ţării împotriva oricărei agresiuni aeriene.

La 29 august 1526, în urma bătăliei de la Mohacs, Ludovic al IIlea, regele Ungariei, şi-a pierdut viaţa, iar Ungaria creştină a dispărut de pe hartă, devenind “eyelet”, adică paşalâc turcesc.
În faţa lui Soliman s-au deschis porţile Europei, iar sultanul s-a hotărât să atace cetatea de scaun a Habsburgilor. La data de 27 septembrie 1529 Viena era complet încercuită de o oaste otomană ce însuma 250.000 de soldaţi. Cetatea era apărată de 22.000 de infanterişti şi 2.000 de călăreţi. În cursul asediului, agresorii otomani s-au trezit atacaţi cu o armă ciudată, cu care nu se mai confruntaseră până atunci. Era vorba despre nişte proiectile asemănătoare unor suliţe lungi, mai groase decât cele obişnuite, care veneau şuierând prin aer.
Când atingeau pământul, suliţele stranii explodau cu un zgomot puternic. Erau primele rachete lansate într-o bătălie. Cel care a aruncat în luptă acele nemaivăzute proiectile era sibianul Conrad Haas, inventatorul rachetelor de luptă. Pe 15 octombrie, Soliman s-a recunoscut învins, a ridicat asediul şi s-a retras la Belgrad, lăsând în urmă tot ce nu se putea transporta uşor. Trupele otomane pierduseră 40.000 de ostaşi, iar cu această ocazie, armata turcă, cu elita ei de ieniceri, şi-a pierdut renumele de “neînvinsă”.

Citește și:

Se împlinesc 335 de ani de când austriecii i-au învins pe turci cu… rachetele realizate de un sibian