Autorităţile au atins culmile hărniciei: AU REPARAT PODUL LUI DUMNEZEU, contra sumei de 10 milioane de euro

Podul lui Dumnezeu este un monument al naturii din Mehedinţi care a intrat în colimatorul autorităţilor. Pe considerentul că s-a şubrezit şi trebuie consolidată, de pe această punte rutieră monumentală au fost dărâmate două stânci şi au fost puse în loc ziduri din piatră şi beton. După ”reparaţie”, podul natural, singurul de acest fel din ţara noastră, a fost închis traficului auto.  Menţionăm că monumentele naturale nu se repară – e ca şi când i-am face un ”lifting facial” cu ciment Sfinxului din Bucegi, ca să arate mai frumos…

Chiar la intrare pe podul natural din localitatea Ponoarele călătorul este întâmpinat de un panou care informează cum Consiliul Judeţean Mehedinţi a hotărât să modernizeze şi să consolideze această cale rutieră contra sumei de 44.000.000 de lei, adică 10 milioane de euro.

Practic au fost dărâmate două bucăţi mari din stânca originală, blocuri care zac acum aruncate pe fundul prăpastiei, şi au fost înlocuite cu nişte ziduri din pietre mai mici, legate cu ciment.După renovare, a fost închis traficului auto

”Reparaţia” a fost justificată prin faptul că Podul lui Dumnezeu, la care nu s-a intervenit de când e Lumea, s-ar fi şubrezit brusc în 2009. După cum se vede, rezultatul ”reparaţiei” arată infinit mai prost decât originalul.

Mai mult, după ce au făcut trebuşoara aceasta, autorităţile locale au deviat traficul auto de pe pod printr-o bretea rutieră paralelă, lungă de aproxiamtiv un kilometru. Astfel, singurul pod natural din România peste care trecea un drum, a fost închis traficului auto – ca atare, ”reparaţia” nu mai are nicio explicaţie raţională.

Podul lui Dumnezeu din comuna mehedinţeană Ponoare este unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa. Astfel de poduri naturale mai există în SUA şi în Franţa, dar cel din România este singurul circulat, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri. Podul lui Dumnezeu sau Podul Natural, cum i se mai spune, se află în centrul localităţii mehedinţene Ponoare, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere. „Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de unde  se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremurilor. Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului, Podul se impune ca un arc uriaş, împietrit, pe sub care se admiră Dealul Peşterii şi seninul cerului“, se arată pe site-ul oficial al Primăriei Ponoare, Mehedinţi.

Există mai multe legende legate de acest pod natural. Se spune că în peştera Ponoare locuia Aghiuţă, Necuratul însuşi, ocupându-se liniştit de răutăţile sale. Însă oamenii l-au rugat într-o zi pe Dumnezeu să îi scape de diavol, iar acesta, ascultându-le ruga, a lovit tavanul peşterii, prăbuşindu-l peste intrare. Aghiuţă, priceput, a scăpat prin a doua ieşire a peşterii, agăţându-se cu ghearele de un deal şi formând astfel cele două câmpii denumite astăzi Afrodita şi Cleopatra. El veghează asupra oamenilor care vizitează locul, fără a mai putea să-şi reia reşedinţa. O altă variantă a poveştii spune că Sfântul Nicodim căuta cascada ce i s-a arătat în vis şi deasupra căreia voia să construiască o mânăstire. În drumul său a oprit la Ponoare, unde a fost, însă, acuzat de furt şi alungat de săteni. Atunci, pentru a putea scăpa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care să-i uşureze trecerea, printr-o mişcare arcuită a mâinii. Nicodim nu a fugit, însă, fără a lăsa în urmă lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsă la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lânga ea. Apoi şi-a continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind Mânăstirea Tismana. După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoarele, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ.

Din acel moment, cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei. Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul. Aceste lucruri s-au şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nicio vietate, iar la un moment dat, pământul o înghite, apa intră în cavitatea subterană a unei peşteri brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.

O altă legend spune că Podul ar fi fost construit de însuşi Hercule, sau de Iovan Iorgovan, erou de basm, pentru a putea prinde Hidra. Malefica Hidra fuge de Iovan, acesta încercându-şi paloşul pe o stâncă, pe care o prăbuşeşte, astfel formând Podul lui Dumnezeu. Rămasă fără unul dintre cele cinci capete, Hidra fuge prin munte, lăsând în urma sa cheile de pe valea Cernei, sperând că va ajunge la izvoarele termale ce-i pot reda puterile.