Alertă: Curtea de conturi a descoperit că românii au fost furați la factură de curent. Suma se ridică la aproape 2 miliarde de euro

Raport foarte dur al Curții de Conturi despre piață energiei: Pierderi în rețea, de aproape 2 miliarde de euro, suportate de consumatori, majorări ilegale ale tarifelor de distribuție și contracte neconcurentiale.

Curtea de Conturi a descoperit foarte multe nereguli petrecute, în perioada 2010-2014, în sectorul energiei electrice, de la tranzacții dubioase cu certificate verzi până la majorări nejustificate ale tarifelor de distribuție de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Toate aceste nereguli sunt suportate de consumatorii finali, prin facturile majorate abuziv. Distribuitorii de energie și transportatorul național nu au efectuat investițiile necesare, fiind înregistrate , în patru ani, pierderi uriașe în rețea , estimate la aproape 2 miliarde de euro, însă au beneficiat de majorări de tarife, care mai departe au fost suportate de către consumatori .

Principalii distribuitori sunt Electrică , ENEL, CEZ și E.ON, iar transportatorul este Transelectrica. Vezi în documentul atașat și în text ce a descoperit Curtea de Conturi . Impactul certificatelor verzi asupra facturilor a crescut de 11 ori în trei ani La nivelul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei s-a constatat lipsa unei monitorizări corespunzătoare a pieței de certificate verzi în sensul existenței unor neconcordanțe între datele furnizate de entitățile cu atribuții în administrarea Schemei de promovare a E-SRE prin certificate verzi (ANRE, CNTEE Transelectrica SĂ și SC OPCOM SĂ ), precum și în nedeterminarea tuturor indicatorilor de monitorizare ai acestei piețe .

În perioada auditată (2010-2014), pentru promovarea producției de energie din surse regenerabile, producătorilor de energie electrică din surse regenerabile le-au fost acordate, în vederea tranzacționării , 30.757.466 certificate verzi, cel mai mare număr fiind acordat producătorilor din surse eoliene (17.031.291 CV), reprezentând 55,37% din numărul de certificate verzi acordate în această perioada.

Astfel, din tranzacționarea certificatelor verzi, producătorii de E-SRE (beneficiari ai schemei) au beneficiat în perioada 2010-2014 de fonduri în suma estimată de 5,3 miliarde lei (echivalent a 1,2 miliarde euro).

Legislația aplicabilă în ceea ce privește tranzacționarea certificatelor verzi a permis comercializarea acestora de către operatori economici care, fie nu aveau obligație de achiziție, fie aveau stabilită o cota redusă comparativ cu numărul de certificate pe care le-au tranzacționat, situații care au condus la obținerea de profituri însemnate de către unii operatori economici. Din analiză funcționarii pieței de certificate verzi s-a constatat tranzacționarea de certificate verzi de către furnizori, peste cota obligatorie de achiziție stabilită (de până la 9.565 ori față de cota obligatorie), situații constatate în cazul a patru operatori economici care prin aceste tranzacții au obținut venituri suplimentare estimate la 1,9 milioane lei, în condițiile în care scopul schemei de promovare este de a oferi sprijin producătorilor de energie și nicidecum furnizorilor.

Totodată, s-au constatat situații în care unii furnizori de energie au achiziționat în anul 2013 certificate verzi în baza contractelor negociate încheiate pe PCBCV, de la producători unde erau acționari, la prețuri cuprinse între 262-264 lei/CV, în condițiile în care aceștia au achiziționat certificate verzi de pe piață centralizată administrată de OPCOM (PCCV), la prețul mediu de 186,48 lei/CV (160 lei/CV ￢ 190 lei/CV).

Au fost înregistrate tranzacții cu certificate verzi și cu energie electrică între aceiași operatori economici, respectiv furnizorii de energie achiziționau de la producătorii de energie atât certificatele verzi, cât și energia electrică la un preț minim (în unele cazuri energia electrică fiind comercializată la prețul de 40 lei/MWh) de la același operator, existând suspiciunea unor înțelegeri netransparente între acești operatori.

În România, sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie a fost inițial instituit prin Hotărârea Guvernului nr. 1892/2004, act normativ care nu reglementează modul de suportare a acestei scheme. Prin Ordinul ANRE nr. 22/2006 (act normativ emis în baza H.G. nr. 1892/2004), s-a prevăzut dreptul furnizorilor de energie de a recupera costurile aferente achiziționării de CV, de la consumatorii captivi, prin intermediul tarifelor reglementate la energia electrică, iar de la consumatorii eligibili, prin mărirea corespunzătoare a prețului de vânzare a energiei electrice. Ordinul ANRE nr. 22/18.10.2006 a fost abrogat începând cu 04.11.2011 de Ordinul ANRE nr. 4/20.10.2011, act normativ prin care nu a mai fost prevăzut în mod explicit dreptul furnizorilor de energie de a recupera costurile aferente achiziționării de CV.

Nu a fost urmărită și cuantificată valoarea certificatelor verzi incluse în facturile de energie suportate de consumatorii finali, monitorizarea schemei de promovare limitându-se doar la cuantificarea sumelor de care au beneficiat producătorii de E-SRE în urmă vânzării certificatelor verzi primite, fără a se cuantifica și efortul financiar suportat de consumatorii de energiei electrică, în condițiile în care această schemă este suportată integral de aceștia. Astfel, există posibilitatea că o parte din aceste venituri să ajungă la operatorii economici care au tranzacționat astfel de certificate verzi în scopul obținerii de profituri. Datorită neurmaririi modului în care furnizorii de energie electrică transferă către consumatorii finali costul certificatelor verzi achiziționate, și implicit prin efectuarea unei monitorizări ineficiente, s-a constatat faptul că în anul 2012, în facturile de energie electrică ale consumatorilor finali s-a dublat valoarea certificatelor verzi suportate de consumatori, atât prin includerea acestora în tariful reglementat de furnizare, cât și prin facturarea separată a acestei contribuții, fapt ce a generat realizarea de venituri necuvenite de către furnizorii de ultima instanța în valoare totală de 125.233 mii lei. Ulterior, situația a fost corectată de ANRE prin efectuarea de corecții la momentul stabilirii tarifelor de furnizare a energiei electrice.

Impactul aplicării sistemului de promovare a E-ESR cu certificate verzi, în prețul energiei electrice inclus în factură consumatorului final, în perioada 2010-2014, s-a situat între 3,55 lei/MWh în anul 2010 și 37,37 lei/MWh în anul 2014, evoluția pe ani fiind în sensul creșterii de peste 11,2 ori în perioada 2010-2013 până la valoarea de 40,04 lei/MWh, după care a înregistrat o ușoară scădere în anul 2014, până la valoare a de 37,37 lei/MWh.

Nu au fost elaborate reglementări privind monitorizarea producției de energie electrică din surse regenerabile utilizată pentru acoperirea consumului național de energie electrică, precum și pentru monitorizarea energiei electrice din SRE destinată exportului, în condițiile în care legislația în vigoare permitea comercializarea E-SRE care beneficiază de sistemul de promovare doar pentru acoperirea consumului final brut de energie electrică al României. În aceste condiții, deși au trecut peste 3 ani și jumătate de la apariția Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/2011, s-a constatat faptul că nu a fost creat cadrul de reglementare privind: stabilirea modului de determinare a energiei electrice produsă din surse regenerabile de energie care a beneficiat de sistemul de promovare prin certificate verzi destinată consumului național, astfel încât să se evite exportul de energie electrică produsă din SRE pentru care consumatorii români achita valoarea certificatelor verzi introduse în facturi.

În legislația națională nu a fost transpusă prevederea din Decizia CE nr. 4938/2011 privind ajutorul de stat SĂ 33134 (2011/N),  referitoare la obligativitatea producătorilor de energie din surse regenerabile de a vinde energia electrică la prețul pieței pentru energia electrică produsă din surse convenționale, constatându-se diferențe substanțiale între prețurile de tranzacționare a energiei electrice produsă din surse regenerabile care, în unele cazuri, a fost tranzacționată la prețul de 40 lei/MWh (inclusiv componentă de transport), respectiv la cel mai mic preț practicat pe PCCB de la înființare, și prețul de tranzacționare a energiei convenționale care în unele cazuri a fost vândută la prețul de 210,95 lei/MWh, de peste 5,2 ori mai mare.  

• Ajutoarele de cogenerare au fost acordate, însă investițiile nu au fost făcute

Deși pentru sectorul energiei regenerabile s-au prevăzut finanțări nerambursabile prin Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” (POS CCE) – Axa prioritară 4, de aproape 550 milioane euro ceea ce ar fi însemnat un sprijin financiar destul de semnificativ, nivelul finanțărilor nerambursabile acordate au fost de doar aproximativ 140 milioane euro, acest fapt datorându-se în principal numărului mare de contracte de finanțare reziliate și nivelului redus de implementare al proiectelor.

În ceea ce privește derularea proiectelor de investiții (în domeniul eficienței energetice -obiectiv stabilit în cadrul Strategiei Europa 2020) prin implementarea Schemelor de sprijin în cadrul POS CCE- Axa 4, se remarcă un  grad de realizare redus al proiectelor de investiții, de 25% – 64,7% , în condițiile în care termenul de implementare a proiectelor aferente acestor operațiuni era 31.12.2015.

În ceea ce privește Schemă de ajutor de stat pentru promovarea cogenerării de înalta eficientă, până la dată de 31.12.2014, față de Bugetul schemei de sprijin, cantitatea de energie produsă în cogenerare de înalta eficientă care a beneficiat de sprijin a fost de doar 10% (20.255 GWh), iar efortul financiar înregistrat a fost de 3.597.951 mii lei (816.903 mii euro), fiind înregistrat un grad de realizare de 21% 

În ceea ce privește utilizarea fondurilor obținute de producătorii de energie prin accesarea Schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înalta eficientă, se remarcă un interes scăzut din partea celor care au beneficiat de sprijin, în scopul în care a fost autorizată schemă, respectiv pentru realizarea de investiții noi și pentru retehnologizarea unor unități de cogenerare.

În anul 2014, ANRE a constatat pentru perioada 2011-2013 supracompensarea (ajutoare de stat acordate suplimentar) în cazul a 8 producători, situație în care au fost emise Decizii de supracompensare în valoare de 429,7 milioane lei, iar în anul 2015 s-a constatat pentru anul 2014 supracompensarea în cazul a 5 producători, situație în care au fost emise Decizii de supracompensare în valoare de 48,8 milioane lei.

Referitor la modul de calcul al supracompensarii, s-a constatat: – existența unor neconcordanțe între cadrul legal emis de ANRE și cel aprobat de Guvernul României prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009, respectiv, în condițiile în care prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009 s-a prevăzut faptul că  supracompensarea se determina prin luarea în considerare a veniturilor rezultate din vânzarea energiei electrice și termice produse în cogenerare, ANRE a stabilit prin Ordinul președintelui ANRE nr. 84/2013 faptul că veniturile sunt calculate printr-o metodă virtuală, de extragere doar a acelor venituri care sunt aferente activității de cogenerare de înalta eficientă, utilizând valori de referință, respectiv a prețului de referință al energie electrice stabilit la nivelul de 90 % din prețul de tranzacționare a energiei electrice realizat pe Piață pentru Ziua Următoare, fără a există date care să susțînă acest procent;  – utilizarea de către ANRE, la calcularea valorii supracompensarii, a unor formule de calcul care nu au fost cuprinse în Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 84/2013, fapt ce a condus la acordarea suplimentară de fonduri  producătorilor de energie în suma de 161.935 mii lei, în perioada 2011-2014.

Promovarea proiectelor pilot privind contorizarea inteligență (implementarea sistemelor de măsurare inteligență până în anul 2020, la cca. 80% din numărul de clienți ) nu a fost corelată cu Programele de investiții derulate de operatorii de distribuție, astfel încât să fie evitată situația în care contoarele de măsurare a energiei electrice sunt înlocuite la un interval scurt de timp, generând astfel costuri suplimentare pentru consumatori. Acest lucru se impunea deoarece în perioada 2010-2013, operatorii principali de distribuție au efectuat în cadrul programelor de investiții anuale, montarea unui număr de 3.114.786 contoare electrice (34,41% din numărul total de 9.051.415 utilizatori racordați la rețelele electrice din patrimoniul celor opt operatori principali de distribuție) în valoare de 605.377 mii lei.

• Cum au acoperit consumatorii pierderi de 1,8 miliarde euro, cauzate de lipsa investițiilor

La nivel național, nu a fost elaborată o Politică energetică, care să cuprindă direcțiile  prevăzute prin Strategia energetică a României, pe domenii de activitate, cu termene de  implementare a proiectelor prioritare de investiții. Astfel, în ultimii 25 de ani nu a existat o coerentă și consecvență în politicile din domeniul energetic, marile proiecte de investiții fiind începute încă din perioada anterioară anului 1990 (exemplu: la SC Hidroelectrica SĂ, primele studii de amplasament pentru centrală de acumulare prin pompaj Tarnița – Lăpuștești au fost realizate în perioada 1975-1985), fără a fi finalizate până în prezent, majoritatea proiectelor nu au fost realizate și puse în funcțiune, unele dintre acestea nefiind demarate sau fiind în stadiul de proiect. Proiectele de investiții prioritare prevăzute în Strategia energetică a României nu au fost realizate, una dintre cauze constând în faptul că sectorul energiei electrice se confruntă cu o nevoie stringentă de finanțare. La nivelul principalilor participanți la piață de energie electrică (producători, operatori de distribuție și transport), investițiile nefinalizate la 31.12.2014 au înregistrat valori de  8.158.419 mii lei (1.820.222 mii euro) aferent unui număr de 2.577 obiective de investiții, majoritatea fiind aferente obiectivelor demarate anterior anului 2010 (43%).

În ceea ce privește nivelul de retehnologizare a instalațiilor ce compun Rețeaua electrică de distribuție și Rețeaua electrică de transport, raportat la necesitățile existente, s-a remarcat un grad scăzut de retehnologizare al instalațiilor, respectiv deși peste 45% din instalații necesitau retehnologizări, aceste lucrări au fost efectuate numai în proporție de 7%- 34 %, raportat la necesități. Rețelele electrice se caracterizează printr-un grad ridicat de îmbătrânire dar și printr-un nivel ridicat al pierderilor înregistrate în rețea, fiind astfel evidență necesitatea realizării de investiții care să conducă atât la creșterea eficienței sistemelor, cât și la reducerea pierderilor. Astfel, în condițiile în care au fost asigurate surse de finanțare a proiectelor de investiții (prin includerea în tariful de distribuție), nivelul investițiilor realizate în rețelele electrice a fost diminuat accentuat, astfel că în anul 2013 nivelul investițiilor realizate și acceptate de ANRE a scăzut față de anul 2011 cu 43 %.

Deși prin Programul Național de Electrificare 2012-2016, document elaborat de Ministerul Economiei (neaprobat până la această dată), se menționează faptul că la nivel național există un număr de 97.805 gospodării neelectrificate, amplasate în 2.284 localități, remarcându-se astfel nevoia de extindere a rețelelor de distribuție, investițiile efectuate în realizarea de noi linii nu au acoperit necesarul pentru electrificarea acestor gospodării. 

La nivelul operatorilor principali de distribuție, în perioada 2010-2013, s-a constatat  înregistrarea unui nivel alarmant al pierderilor (CPT) în rețelele electrice de distribuție de 12,63% din energia electrică intrată în rețelele de distribuție.  Din evaluarea nivelului consumului propriu tehnologic (CPT) înregistrat în rețelele electrice de distribuție în anul 2013, comparativ cu anul 2004, se constată faptul că, deși în perioada 2009-2013 au fost raportate de operatorii de distribuție investiții realizate de 5.987.593 mii lei, din care, pentru înlocuirea echipamentelor în vederea reducerii CPT, în perioada 2010-2013 au fost efectuate investiții în valoare de 717.526 mii lei, investițiile realizate nu și-au atins scopul, pierderile înregistrate în rețelele de distribuție în anul 2013 (12,4%) au rămas la același nivel înregistrat în anul 2004 (12,6%). Pierderile înregistrate în rețelele electrice de distribuție în perioada 2010-2013, de 27,6 TWh, reprezintă: 46,1% din energia livrată de Hidroelectrica SĂ, sau 64,7% din energia livrată de SN Nuclearelectrica SĂ, sau 49,1% din energia livrată de Complexul Energetic Oltenia SĂ, în aceeași perioada. În rețelele electrice de distribuție și transport, pierderile înregistrate au fost, în perioada 2010-2014, în medie de 7,8 TWh/an, fapt ce a generat costuri estimate la nivelul operatorilor de distribuție și transport de 1,88 miliarde euro, ce au fost suportate în cea mai mare parte de consumatorii finali de energie prin includerea acestora în tariful pentru serviciul de transport și distribuție. Astfel, în tariful mediu de distribuție aplicat consumatorilor, costurile cu achiziția de energie pentru acoperirea pierderilor la nivelul operatorilor de distribuție a reprezentat în medie 26%.

• Contracte ilegale, girate de miniștri

În ceea ce privește modul în care au fost încheiate și derulate tranzacțiile cu energie electrică în cadrul pieței de energie, s-a constatat derularea unor contracte bilaterale negociate direct (contractele încheiate între furnizori, contractele de procesare a cărbunelui), în condițiile în care aceste contracte exced cadrului legal. Prin aceste contracte, furnizorii de energie au tranzacționat în mod netransparent și neconcurential cantități de energie care în anul 2011 au fost de  25.326 GWh, reprezentând 47% din consumul intern de energie electrică. Referitor la contractele bilaterale negociate încheiate de producătorii de energie electrică cu furnizorii de energie,  cea mai mare cantitate de energie a fost tranzacționată în anul 2010, respectiv de 14,3 TWh, din care SC Hidroelectrica SĂ a livrat cantitatea de 12,78 TWh, reprezentând 89% din cantitatea tranzacționată în baza acestor contracte.  Astfel, din cantitatea de energie electrică produsă și livrată de SC Hidroelectrica SĂ,  cantitatea de energie livrată în regim reglementat (destinată inclusiv populației și instituțiilor publice) a reprezentat, în perioada 2010-2013, 22-34% (22,9%  în anul 2010,  26,6% în anul 2011, 34,3% în anul 2012 și 26,4% în anul 2013), restul fiind în cea mai mare parte livrată în baza contractelor bilaterale negociate direct încheiate cu furnizorii, astfel că de energia cu cel mai redus cost de producție au beneficiat în cea mai mare măsură furnizorii angro de energie.   Din derularea contractelor bilaterale negociate de SC Hidroelectrica SĂ cu furnizorii de energie, s-a constatat înregistrarea de pierderi de 444.872 mii lei (aproximativ 103.400 mii euro), generate de vânzarea de energie la prețuri care se situează sub costul mediu de producție / achiziție,  în perioada 2011-2012.

O influență deosebită asupra pieței de energie, respectiv asupra prețurilor practicate în piață în perioada 2010-2012, a avut-o și modul în care au fost aprobate și realizate „coșurile de energie electrică destinate exportului”, pentru realizarea cărora au fost încheiate contracte fără respectarea condițiilor de concurență și transparență, respectiv prin derogare de la Ordinul MECMA nr. 445/2009 (act prin care producătorii de energie electrică aflați sub autoritatea Ministerului Economiei au fost obligați să vândă pe piață administrată de OPCOM SĂ întreagă cantitate de energie electrică angro disponibilă). Pentru realizarea exportului de energie, prețurile de vânzare a energiei electrice de către producători nu au fost stabilite în mod transparent și concurențial, fiind stabilite prin Adrese semnate de directorii generali ai SC Electrică SĂ, SC Hidroelectrica SĂ, SN Nuclearelectrica SĂ, SC Complexul Energetic Rovinari SĂ și SC Complexul Energetic Turceni SĂ și aprobate de ministrul Economiei, Comerțului și al Mediului de Afaceri. Această situație a fost constatată în cazul contractelor încheiate de SC Electrică SĂ cu SC Rudnap SRL, în baza cărora SC Electrică SĂ a vândut cantitatea de 3.623.902 MWh, înregistrând un câștig mediu de numai  4,80 lei/MWh, în timp ce  SC Rudnap SRL, din vânzarea la export a cantității de 2.394.134 MWh, a înregistrat un câștig mediu de 32,74 lei/MWh, de aproape 7 ori mai mare. În perioada 2010-2012, miniștri au fost Adriean Videanu și Ion Ariton.

În ceea ce privește monitorizarea pieței de energie în perioada 2010-2014, s-a constatat lipsa unor reglementări emise de către ANRE, în vederea punerii în aplicare a art. 21 (7) din Legea nr. 123/2012,  prin care, deși a fost instituită obligația participanților la piață de energie de a transmite OPCOM SĂ informații privind cantitățile de energie electrică tranzacționate, nu a fost emisă o reglementare  în acest sens. Totodată, adaptarea cadrului de reglementare la prevederile Legii nr. 123/10.07.2012 s-a efectuat cu întârziere (aproximativ 2 ani), elocvent în acest sens fiind faptul că aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice a fost efectuată prin Ordinul ANRE 64/2014, care a intrat în vigoare la 23.07.2014 (cu o întârziere de aproximativ 22 de luni), iar reglementarea modului de încheiere a contractelor de procesare a fost transpusă prin Ordinul ANRE 78/2012, care a intrat în vigoare la 01.01.2015 (cu o întârziere de aproximativ 23 de luni).

Deși prin Ordinul ANRE nr. 30/2012 s-a prevăzut faptul că tariful CPC (componentă de piață concurențială) cuprinde costurile cu achiziția energiei electrice din piețele centralizate, ceea ce presupune că achiziția de energie să fie efectuată din  piețele organizate de OPCOM SĂ,  în mod transparent, public, centralizat și nediscriminatoriu, în realitate, ANRE a acceptat (prin avizul acordat) în acest tarif, costurile de achiziție a energiei electrice efectuate de către furnizori în baza unor contracte bilaterale negociate direct, în unele cazuri, contractele bilaterale negociate fiind încheiate cu părți afiliate.  

• Tarife prea mari pentru consumatorii din România

În perioada auditată, prețurile de vânzare a energiei electrice la consumatorii finali  au înregistrat creșteri de 33,32% (de la 438,1 lei/MWh, la 584,1 lei/MWh), în cazul consumatorilor casnici, și de 21,7% (de la 396,88 lei/MWh, la 482,63 lei/MWh), în cazul consumatorilor noncasnici, aceste majorări datorându-se pe de o parte creșterii nivelului taxelor/contribuțiilor (certificate verzi, cogenerare, acciza, TVA) incluse în prețul de vânzare al energiei electrice, iar pe de altă parte creșterii tarifelor aferente serviciului de distribuție și transport. În semestrul I 2014, ponderea cea mai mare în prețul mediu de vânzare a energiei electrice pentru consumatorii finali o reprezintă tariful de rețea (tariful pentru serviciul de transport și distribuție), care în cazul clienților casnici reprezintă 40,24%, iar în cazul clienților noncasnici reprezintă 29,54%. Astfel, în semestru I 2014, din prețul de vânzare a energiei electrice la consumatorii casnici de 584,11 lei/MWh, costul energiei electrice (prețul energiei electrice vândute de producătorii de energie) a fost de 152,65 lei/MWh, reprezentând 26,15%, iar restul de aproximativ 73,85% reprezintă tarife pentru servicii (furnizare, distribuție, transport, sistem, etc. – 44,4% %) și taxe/contribuții (29,45 %).

Referitor la tarifele la energia electrică suportate de consumatorii români, comparativ cu cele suportate de cetățenii altor state UE, o situație îngrijorătoare se înregistrează în ceea ce privește raportarea tarifului energiei electrice la puterea de cumpărare a consumatorilor (purchaising power standards – PPS), situație în care România ocupă unul dintre primele locuri la nivel european,  cu un nivel de 26,78 PPS/kWh, cu 32% peste media europeană de 20,27 PPS/kWh, remarcându-se nivelul scăzut al puterii de cumpărate al consumatorilor români. Factorii care influențează în mod direct puterea de cumpărare a consumatorilor români și care trebuiesc avuți în vedere de ANRE la stabilirea tarifelor și prețurilor la energie electrică pot fi: – nivelul PIB- ului pe cap de locuitor, în anul 2014 (valoarea Produsului intern brut pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard – PPS) – România s-a situat la 54% din media Uniunii Europene și ocupă penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei, unde valoarea acestui indicator a fost de 45% din media UE. Cea mai prosperă țară membră a blocului comunitar a fost Luxemburg, unde PIB/locuitor exprimat în PPS a fost de peste 2 ori mai mare (263%) față de media UE; – nivelul salariului minim înregistrat în semestrul I 2015 – România s-a situat pe penultimul loc în UE cu un salariu minim de 217,5 euro/luna, înaintea Bulgariei (184,07 Euro/luna), în condițiile în care la nivelul UE, salariul minim înregistrat în Luxemburg a fost de 1.922,96 euro/luna, în Belgia și Olanda a fost de 1.501 euro/luna, iar în Germania de 1.473 euro/luna. Mai mult, în România, din numărul de 5.204.410 salariați activi la 01.01.2015, 1.050.610 salariați (20,18% din numărul total de salariați) încasau lunar salariul minim pe economie de 900 lei/luna. – numărul mediu de pensionari – în România, a fost în trimestru I 2015 de 5.332 mii persoane, din care 49,71% aveau pensii sub 800 de lei/luna, pensia medie fiind de 886 lei/luna. Un alt aspect deosebit de important îl reprezintă situația persoanelor care beneficiază de pensia socială minimă (400 lei), acordată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2009, numărul acestora fiind de 558 mii persoane în trimestrul I 2015, cu 63 mii persoane mai mare decât în trimestrul IV 2014.

• Majorările tarifelor de distribuție, semnate cu ochii închiși de către ANRE

 Metodologiile aprobate de ANRE pentru stabilirea tarifelor aferente serviciului de distribuție și transport a energiei electrice au fost emise în alte condiții decât cele prevăzute la art. 76 (1) din Legea energiei (Legea nr. 13/2007 și Legea nr. 123/2012), respectiv fără a fi stabilită o cota de profit a operatorilor economici, fapt ce a condus la obținerea, în anul 2013, de către operatorii principali de distribuție a unor profituri însemnate (din activitatea de distribuție), care în majoritatea cazurilor s-au situat între 15% – 25% (din veniturile înregistrate), iar în cazul Transelectrica, profitul înregistrat din activitatea de transport a fost de 24,5% în anul 2013 și de 33,74% în anul 2014 (din veniturile înregistrate). Totodată, aprobarea tarifelor aferente serviciului de distribuție și transport s-a efectuat în discordantă față de prevederile Programului de Guvernare 2009-2012, respectiv în condițiile  în care Guvernul României a stabilit, că direcție de acțiune,  adoptarea unor metodologii de calcul al prețurilor și tarifelor care să permită reflectarea reală a cheltuielilor justificate în deplin respect față de consumator, la nivelul ANRE, aceste tarife au fost determinate și aprobate fără a avea la baza cheltuieli reale efective ale operatorilor economici.

În perioada 2008-2013, în tariful de distribuție acceptat de ANRE, ponderea cea mai mare au deținut-o costurile de operare controlabile (33 %), urmate de costurile cu achiziția energiei pentru CPT (26 %) și rentabilitatea activelor (20,7 %). La determinarea tarifelor de distribuție a energiei electrice, ANRE nu a instituit un cadru de reglementare care să prevadă faptul că la determinarea tarifelor de distribuție a energiei electrice să fie luate în calcul veniturile obținute de operatori (1.396.492 mii lei) și profitul obținut din energia reactivă (787.560 mii lei), așa cum se procedează în cazul activității de transport, la determinarea tarifului pentru acest serviciu, fapt ce ar fi condus la reducerea acestui tarif cu 1,5%-2%. De asemenea, ANRE a acceptat includerea în cadrul activelor reglementate (a căror amortizare se acceptă la calculul tarifelor), a unor bunuri care nu îndeplineau condițiile stabilite de lege (durata și valoare)  pentru a fi considerate mijloace fixe, respectiv a unui număr estimat de 3.114.786 bucăți contoare electrice (mijloace de măsurare), în valoare totală de 605.377 mii lei (11,37% din valoarea investițiilor aferente activității de distribuție).

În plus, ANRE nu a aplicat  formulă de calcul a indicatorului rentabilitatea bazei activelor reglementate (RBAR) așa cum această a fost stabilită prin Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 39/2007, în sensul că, la determinarea acestui element de cost în tarifele de distribuție, indicatorul RRR (rată reglementată a rentabilității) nu a fost ponderat (împărțit) cu 100, fapt ce a condus la majorarea acestui element de cost cu 3.975.063 mii lei. ANRE a acceptat determinarea indicatorului Baza reglementate a activelor (BAR – amortizarea activelor din BAR reprezentând un element de cost în tarif) fără a avea la baza documente oficiale prin care să fie stabilită valoarea reală a activelor deținute de operatorii principali de distribuție, caz în care nivelul tarifelor aprobate a fost supradimensionat încă din anul 2005, într-un mod nerealist. În primul rând a fost dublată valoarea netă a activelor corporale și necorporale la 31.12.2002, luate în calculul amortizării (element de cost inclus în aceste tarife). Apoi au fost luate în considerare terenuri în valoare de 111.910 mii lei, în condițiile în care aceste active nu se supun amortizării.

• Autoturismele ENEL, incluse în prețul energiei

Curtea de Conturi a constatat că ANRE a acceptat indexarea valorii amortizării anuale a activelor cu indicele de inflație înregistrat în această perioada, în condițiile în care, legislația în vigoare nu prevede indexarea amortizării, această reprezentând o cheltuiala de exploatare fixă. Efectul acceptării indexării cu indicele de inflație anual a costului cu amortizarea a constat în majorarea nejustificată a tarifului aferent serviciului de distribuție suportat de consumatori cu suma estimată de 387.028 mii lei. De asemenea, a acceptat includerea valorii amortizării unor bunuri care nu au condus în mod direct la retehnologizarea/îmbunătățirea stării rețelei de distribuție, fiind acceptate bunuri pentru desfășurarea activității curente:  autoturisme (283 bucăți în valoare de 16.594 mii lei, reprezentând 20,8% din valoarea investițiilor realizate în anul 2013 de SC Enel Distribuție Banat SĂ și acceptate de ANRE; 249 bucăți în valoare de 13.907 mii lei, reprezentând 18,52% din valoarea investițiilor realizate în anul 2013 de SC Enel Distribuție Dobrogea SĂ și acceptate de ANRE), scări metalice, sisteme de împrejmuire a zonelor de lucru, etc. 

ANRE a mai acceptat la calculul indicatorului fond de rulment – NFRR (element de cost în tarif), costuri cu finanțarea creditelor pe termen scurt, în condițiile în care operatorii principali de distribuție nu au înregistrat astfel de cheltuieli, respectiv în perioada 2010-2013, la stabilirea tarifelor a fost acceptată suma de 62.298 mii lei, în condițiile în care, operatorii de distribuție nu au înregistrat costuri financiare decât în suma de 332 mii lei, într-o proporție foarte scăzută, de doar 0,53%. Tot ANRE a acceptat includerea în tariful de distribuție a costurilor cu amortizarea unor investiții efectuate de operatorii principali de distribuție (societăți cu capital majoritar privat), fără a verifică sursele din care au fost realizate investițiile raportate de aceștia (surse proprii sau contribuții de la terți), în condițiile în care, prin Metodologia de stabilire a tarifelor, s-a stabilit faptul că în cadrul activelor nu se includ  activele finanțate din contribuții primite de la terțe părți și din contribuții financiare.

La determinarea tarifelor de transport a energiei electrice, ANRE a acceptat includerea în tarif a amortizării calculate pentru investiții (în valoare estimată de 51.839 mii lei) care nu sunt destinate infrastructurii de transport. De asemenea, a acceptat includerea în baza reglementată a activelor și implicit includerea în tarif a amortizării aferente pentru două lucrări de investiții, în valoare estimată de 73.742 mii lei, nefinalizate, trecute în conservare și scutite de la calculul amortizării (cu avizul Ministerului Finanțelor Publice- ANAF).

ANRE a aprobat tariful pentru serviciul de distribuție pentru cei 8 operatori principali de distribuție, în condițiile în care acești operatori nu dețineau în  concesiune exploatarea serviciului de distribuție a energiei electrice, în baza unor contracte încheiate în condițiile legii, respectiv Contractele de concesiune a serviciului de distribuție încheiate de Ministerul Economiei și Comerțului în anul 2005 cu cei 8 operatori nu au intrat în vigoare, în sensul că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, ParteaI.  Mai mult, din aceste contracte, contractele  încheiate cu SC FDFEE Electrică Banat SĂ, SC FDFEE Electrică Dobrogea SĂ, SC FDFEE Electrică Transilvania Nord SĂ și SC FDFEE Electrică Muntenia Nord SĂ nu au fost aprobate |prin ordin al ministrului de stat”.

Referitor la activitatea de control desfășurată de personalul ANRE, s-a remarcat faptul că la nivelul entității nu a fost elaborat și aprobat un Regulament privind organizarea și desfășurarea activității de investigare, în conformitate cu prevederile art. 90 din Legea 123/2012, deși de la dată intrării în vigoare a prevederilor care instituiau efectuarea de investigații de către personalul ANRE  au trecut mai mult de 3 ani. Raportat la numărul de agenți constatatori, numărul de acțiuni de control efectuate în perioada auditată, în domeniul energiei electrice și eficienței energetice, a avut o evoluție oscilantă, respectiv în perioada 2010-2012 a fost înregistrată o scădere a acțiunilor de control, de la aproximativ 23 acțiuni/agent constatator în anul 2010, la aproximativ 15 acțiuni/agent constatator în anul 2012, urmată de o majorare până la aproximativ 18 acțiuni/agent constatator în anul 2013, respectiv  până la aproximativ 21 acțiuni/agent constatator în anul 2014.