Calendar creștin-ortodox, 21 ianuarie. Sfântul Maxim Mărturisitorul

Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, în Constantinopol, într-o familie nobilă. A intrat în monahism în mănăstirea Chrysopolis.

Misiunea principala a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credințe împotriva monotelismului. Adepții monotelismului susțineau că în Hristos nu a existat decât o singură voință și o singură lucrare: cea dumnezeiască.

Împăratul Heraclius (610-641), fiind preocupat de campania împotriva perșilor și ofensivă pentru recucerirea provinciilor pierdute în timpul domniei regelui Chosroe ÎI, acceptă să se afirme că în Hristos există o singură lucrare.

Scopul împăratului era de a atrage de partea să teritoriile desprinse din cauza Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria și Palestina. Însă, a fi de acord cu afirmația că în Hristos există o singură lucrare, însemna a fi de acord cu învățătură că natură umană nu mai persistă în Hristos.

Sfântul Maxim Mărturisitorul reușește să condamne monotelismul, împreună cu papa Martin. Sunt arestați și trimiși în exil.

Papa Martin moare în urmă chinurilor la care a fost supus în temniță, iar Sfântul Maxim, adus în Constantinopol în anul 662, după exilul petrecut în 655, primește pedeapsa de a i se tăia limba și mâna dreapta. Va muri la puțîn timp, în cursul aceluiași an și va fi îngropat în Mănăstirea „Sfântul Arsenie“.

Deci, multe nevoi și necazuri a răbdat pe cale Cuviosul Maxim, încât de durerile cele mari, cu nici un chip nu putea să fie dus nici pe dobitoc, nici în căruță; și împletind ostașii un coș în chip de pat și, punând într-însul pe bătrânul cel bolnav, astfel abia a putut fi dus cu multă osteneală în surghiun.

Deci, trecându-l într-o țară oarecare a sciților din Europa, care se numea Alania, în cetatea Shimara, l-au închis în temniță. Iar Cuviosul Anastasie, ucenicul lui, care a răbdat cu dânsul tăierea limbii și a mâinii, acela pe cale a murit, de multe osteneli și dureri; iar sfântul lui suflet a trecut la Dumnezeu, în viața cea fără de moarte.

Apoi Cuviosul Maxim, după izgonirea aceea petrecând încă trei luni lângă cei vii, cu rea pătimire a fost încuiat în temniță și nu avea de la nimeni ajutor la bătrânețile sale, nici miluire iubitoare de oameni de la cineva; ci când a voit Domnul să-i facă sfârșitul durerilor și necazurilor și la acea veșnică veselie, în cerești împărății să-l scoată din temniță, l-a mângâiat mai întâi pe pământ, prin oarecare dumnezeiască arătare, spunându-i ziua și ceasul cel mai de pe urmă al sfârșitului lui.

Fericitul răbdător de chinuri, de multă bucurie umplându-se, deși totdeauna era gata spre ieșire, însă atunci mai mult se pregătea. Și venindu-i vremea și ceasul cel dorit, cu veselie și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, pe Care din tinerețe L-a iubit și pentru Care atâta a pătimit. Astfel mărturisitorul lui Hristos și mucenicul a trecut din cele de aici și a intrat întru bucuria Domnului său și a fost îngropat în acea cetate.

După îngroparea sfântului, s-au văzut la mormântul lui trei făclii, care cu minune luminau ca văpaia negrăitei străluciri și locul acela îl luminau. Căci cela ce în viața sa era lumină lumii, acela și după moarte nu înceta a lumina. Încă și acum luminează prin chipul vieții sale celei îmbunătățite și mult chinuite și al răbdării celei mari după Dumnezeu.

Și erau acolo trei făclii ca un încredințat semn, care atunci se vedea, cum că un plăcut ca acesta al Preasfintei Treimi este sălășluit întru luminile cele neînserate, întru împărăția lui Dumnezeu, unde cu drepții strălucește ca soarele, îndulcindu-se la lumina Sfintei Treimi.

După sfârșitul Cuviosului Maxim, a rămas între cei vii, întru osebită surghiunie, celălalt ucenic Anastasie. Acela a scris cu de-amănuntul viața, nevoințele și pătimirile părintelui și învățătorului său, foarte pe larg, din care s-a adunat pe scurt, cât este destul spre folosul nostru și spre preamărirea lui Dumnezeu, Celui slăvit între sfinți, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, Căruia și de la noi păcătoșii să-I fie cinste, slavă și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Maxim Mărturisitorul

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției, și luminătorule al lumii, podoabă călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxim, înțelepte, cu invățăturile tale pe toți i-ai luminat.

Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Tot astăzi, facem pomenirea:- Icoanei Maicii Domnului “Înjunghiată” – Esphagmeni;- Icoanei Maicii Domnului „Mângâietoarea” – Paramythia;- Sfântului Mucenic Neofit;- Sfântului Cuvios Zosim, episcopul Siracuzei (Sicilia);- Pătimirii Sfinților Mucenici Evghenie, Valerian, Candid și Achila;- Sfântului Cuvios Neofit;- Sfintei Irina;- Sfintei Mucenițe Agni;- A patru Sfinți Mucenici din Tir.

Mâine, 22 ianuarie, facem pomenirea Sfântului Apostol Timotei.

Sursă: CrestinOrtodox.ro