Calendar creștin-ortodox 12 Iunie 2020. Sfântul Cuvios Onufrie Cel Mare. VIDEO

Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în puștiul Egiptului. S-a născut că rod al rugăciunilor părinților săi. După ce a primit botezul, a fost dus de tatăl sau la o mănăstire, pentru a crește potrivit voii lui Dumnezeu.

Mai târziu, Sfântul Onufrie părăsește mănăstirea și merge în deșert. Călăuzit de un înger, ajunge la Ieremia, un bătrân sihastru. Acesta l-a învățat ce înseamnă viață în singurătate. După câteva zile, l-a condus la o peștera și i-a spus că acela este locul în care trebuie să se nevoiasca. Bătrânul a continuat să-l viziteze o singură dată pe an, până când a trecut la cele veșnice. De la moartea acestuia, Onufrie a rămas fără nicio prezența omenească.

Timp de 70 de ani, a îndurat arșița zilei, frigul nopții, luptându-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii. După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor, și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrană lui.

În afară de această, prin marea purtare de grijă a lui Dumnezeu, lângă chilia lui a crescut un palmier care rodea curmale din belșug, și a început să izvorască și un fir bun de apă dulce, din care își putea potoli setea. „Dar cu toate acestea”, a zis Marele Onufrie, „eu cel mai mult mă hrănesc și îmi astâmpăr setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu”.

Deschide pe YouTube

După acești ani, Cuviosul Pafnutie cel Mare merge călăuzit de înger prin deșert, vreme de patruzeci de zile fără hrană și ajunge la peștera Cuviosului Onufrie. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că în fiecare duminică, un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele Domnului.

Au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei, bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera să, pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice.

În pragul morții sale i-a spus lui Pafnutie: „Lepădând toată grijă lumească pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simțim nici foame, nici sete, nici vreo altă slăbiciune. Și atunci când unul dintre noi dorește cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în răi, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiască, încât uită de toate greutățile sale și se întoarce cu mult mai mare putere la asceză sa“.

După aceste cuvinte, Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit. Mormântul sau a fost săpat de doi lei. Ingropand cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la Mănăstirea lui și le-a descoperit și celorlalți frați, viață minunată a acestui mare sfânt.Pentru că și-a petrecut aproape întreagă viață în puștiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pildă a sihastrilor.

Troparul Sfântului Onufrie cel Mare

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat puștiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însuțiț roditoare; și te-ai făcut luminator lumii, strălucind lumii prin minuni, Cuvioase Ioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Tot astăzi, facem pomenirea:

– Sfântului Cuvios Petru Atonitul;

– Sfintei Mucenițe Antonina;

– Sfântului Ioan ostașul;

– Sfântului Cuvios Zinon;

– Sfântului Cuvios Iulian.

Mâine, facem pomenirea Sfintei Mucenițe Achilina.

calendar crestin-ortodox