10 Aprilie 238: Gordian al II-lea pierde în Bătălia de la Cartagina împotriva forțelor loiale lui Maximin Tracul și este ucis. Gaius Iulius Verus Maximinus, cunoscut ca Maximin Tracul devine împărat roman în perioada 235–238. După cucerirea Daciei, Imperiul Roman a avut, până la prăbușirea sa, câteva personalități politice, inclusiv împărați, de origină dacă. Unul dintre acești împărați s-a declarat chiar urmaș direct al lui Decebal. Cum a fost posibil așa ceva? Adică cuceritul să ajungă să-l domine pe cuceritor? Un grup de iubitori ai culturii române și-a propus să reediteze trei cărți despre istoria teritoriului României care tratează această temă.
”Am studiat problema împăraților daci de la Roma în timp îmi făceam doctoratul la Sorbona. Există mult mai multă documetație despre acest subiect decât se spune. Din această documentație, dacă o strângem și o tipărim, eu cred că putem scoate o explicație științifică pentru această ciudățenie”, a spus Lenard Velcescu, doctor pe probleme de… statui de daci sculptate de romani.
Velcescu a absolvit Arte Frumoase la Paris și și-a dat doctoratul, în anul 2000, pe tema statuilor antice de daci. Concluzia a fost că, oricât ar părea de ciudat, aceste reprezentări făcute de romani după cucerirea Daciei sunt foarte multe – peste 100 de bucăți -, și foare frumoase.
Plecând de la acestă realitate, Velcescu a studiat tot ce se putea studia în Occident despre daci. De ce au fost sculptați la dimensiuni de peste doi metri, dintr-o marmură excepțională, destinată doar chipurilor de zei și împărați romani? De ce au fost amplasați pe colonade, la locuri de mare cinste în forurile romane? Aceste întrebări nu și-au găsit încă răspuns sigur.
În timpul documentării însă, Velcescu s-a lovit și de problema împăraților romani de origine dacă. Ce este cu aceste persoanje menționate în scrierile epocii?
Un urmaș al lui Decebal, devenit împărat roman Regalianus este cel dintâi dac care a urcat în această ierarhie. Documentele epocii spun că dacul cel ambiţios a intrat în istorie în preajma anului 260 d.Ch.
Documentele vremii susți că Regalianus era un urmaş al lui Decebal, mai precis un strănepot al marelui rege. Cert este că originea dacică a lui Regalian nu poate fi contestată.
De asemnea, împăratul de origine dacă Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocleţian, al cărui protejat a fost. După ce a ajuns la conducerea imperiului, Galerius a vrut să supună la obligaţia plăţii impozitelor Roma şi întreaga Italie, drept răzbunare pentru umilirea dacilor de către Traian, care le-a impus tribut dacilor. În al doilea rând, a vrut să schimbe numele Imperiului roman în Imperiul dacic. Aceste lucuri sunt menționate în documente.
Maximinus Daia era nepotul împăratului Galeriu. A ajuns să fie adoptat de unchiul său, dar chiar şi după adopţie, a ţinut să-şi păstreze numele dacic.
Despre Licinius, izvoarele spun că se trăgea dintr-o familie de daci din Moesia Superior. S-a născut în anul 265 şi a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Împăratul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de ”Augustus” în vestul imperiului, în anul 308, în timp ce Daia, nepotul împăratului, şi Constantin (Constantin cel Mare – şi acesta de origine moeso-dacică) au fost numiţi ”fiii auguștilor”.
Explicația s-ar afla pe Columna lui Traian, după secvența sinuciderii
”De ce și-a spus Regalianus că este urmaș al lui Decebal? Dacă ne uităm atent pe Columna lui Traian, după secvența sinuciderii lui Decebal apare un grup de copii care sunt duși undeva. Eu cred că este o parte a familei regale care a fost dusă la Roma, undeva în preajma cercurilor imperiale. Aici au fost protejați și aici au învățat cum să ajungă ulterior membri cu drepturi depline în cercurile înalte ale Romei. Altfel nu se poate explica ascensiunea lor în cadrul acestei societății deosebit de stricte și raționale. Oricum, aceste cazuri există și trebuie evidențiate. Aceasta va fi prima fază a demersurilor noastre”, este de părere Leonard Velcescu.
Pentru popularizarea informațiilor, Leonard Velcescu și organizația din care face parte, Asociația pentru Identitate Culturală Contemporană, intenționează să reediteze trei cărți în care apar infomații despre acești împărați daci.
Una din ele se numește ”LArc de Triumphe de Salonique”, scrisă de danezul K.F. Kinch în 1890. Cartea nu afost tradusă niciodată în limba română. A doua este intitulată ”Dacia liberă și Dacia romană”, scrisă de Cosntantin Daicoviciu în 1967, iar a treia, ”Elemente traco-getice în imperiul roman și în Byzantium”, apărută în 1976 sub semnătura academicianului Ion I. Russu.
”Începem așa, prin a arăta că există date ale istoriei noastre care au fost cercetate prea puțin. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru istoria noastră, pentru cultura noastră și, după mine, trebuie comentate, trebuie analizate, pe surse”, a mai spus Leonard Velcescu.
