VIDEO. ULTIMA ORĂ. Papa Leon, a împlinit 70 de ani. Suveranul Pontif la primul său interviu, a vorbit despre Ucraina și Cupa Mondială de Fotbal

Papa Leon a împlinit duminică, 14 septembrie 70 de ani, prilej cu care a dat și primul său interviu de când a devenit liderul catolicilor din lume.

Papa Leona vorbit despre războiul din Ucraina dar și despre Campionatul Mondial de Fotbal de anul viitor.

Într-un interviu lung și amplu pentru o nouă biografie a vieții sale, Papa Leon al XIV-lea își dezvăluie propria experiență ca primul papă născut în SUA din istorie și primul papă care a deținut cetățenia peruană, glumind despre cine ar susține la o ipotetică Cupă Mondială, precum și despre înțelegerea sa asupra papalității și a unor subiecte actuale precum pacea în Ucraina, viziunea sa asupra sinodalității și polarizarea care divizează o mare parte a lumii.

Papa Leonard a declarat că va defini procesul de sinodalitate al Papei Francisc ca fiind „o atitudine, o deschidere, o dorință de a înțelege. Vorbind despre Biserică acum, aceasta înseamnă că fiecare membru al bisericii are o voce și un rol de jucat prin rugăciune, reflecție… printr-un proces”.

„Este o atitudine care cred că poate învăța multe lucruri despre lumea de astăzi”, a spus el.

Referindu-se la problema polarizării, el a spus: „Cred că acesta este un fel de antidot. Cred că este o modalitate de a aborda unele dintre cele mai mari provocări pe care le avem în lumea de astăzi.

Dacă ascultăm Evanghelia și dacă reflectăm împreună asupra ei și dacă ne străduim să mergem înainte împreună, ascultându-ne unii pe alții, încercând să descoperim ce ne spune Dumnezeu astăzi, avem multe de câștigat acolo.”

Aducând un omagiu vastei sale experiențe în Peru, el și-a exprimat speranța că procesul de sinodalitate care a început „cu mult înainte de ultimul sinod, cel puțin în America Latină – am vorbit despre experiența mea de acolo. O parte din biserica latino-americană a contribuit cu adevărat la biserica universală – cred că există o mare speranță dacă putem continua să construim pe experiența ultimilor doi ani și să găsim modalități de a fi biserică împreună”.

Allen : Ești două lucruri în același timp. Ești primul Papă din Statele Unite, dar ești și al doilea Papă cu perspectiva, dacă vrei, asupra Americii Latine. Cu care dintre aceștia te identifici mai mult?

Papa Leon : Cred că răspunsul este ambele/și. Evident, sunt american și simt cu tărie că sunt american, dar iubesc foarte mult și Peru, poporul peruan, acesta face parte din mine. Jumătate din viața mea ministerială am petrecut-o în Peru, așa că perspectiva latino-americană este foarte valoroasă pentru mine.

Cred că asta reiese și din aprecierea pe care o am pentru viața Bisericii din America Latină, ceea ce cred că a fost semnificativ atât în ​​legătura mea cu Papa Francisc, cât și în înțelegerea mea asupra unei părți din viziunea pe care Papa Francisc a avut-o pentru Biserică și în modul în care putem continua să ducem mai departe aceasta în termenii unei adevărate viziuni profetice pentru biserica de astăzi și de mâine.

Scenariu: Statele Unite joacă împotriva Peru la Cupa Mondială. Pe cine încurajezi?

Bună întrebare. Probabil Peru și pur și simplu datorită legăturilor afective. Sunt și un mare fan al Italiei… Oamenii știu că sunt fan White Sox, dar ca Papă, sunt fan al tuturor echipelor.

Chiar și acasă, am crescut fan White Sox, dar mama era fan Cubs, așa că nu puteai fi unul dintre acei fani care exclud cealaltă tabără. Am învățat, chiar și în sport, să avem o poziție deschisă, dialogică, prietenoasă și nu competitivă, plină de furie, în astfel de lucruri, pentru că s-ar putea să nu fi luat cina dacă am fi avut-o!

Deschide pe YouTube

Sunteți acum în primele luni ca papă. Cum înțelegeți rolul papalității?

Mai am o curbă uriașă de învățare în față. Simt că am reușit să încep o mare parte din ea fără prea multe dificultăți, și anume partea pastorală. Deși sunt surprins de reacția primită, de cât de grozav continuă să fie, de implicarea oamenilor de toate vârstele… Îi apreciez pe toți, oricine ar fi, cu ce vin și îi ascult.

Aspectul complet nou al acestei slujbe este transferul la nivelul liderului mondial. Este foarte public, oamenii cunosc conversațiile telefonice sau întâlnirile pe care le-am avut cu șefii de stat ai mai multor guverne diferite, țări din întreaga lume, într-o perioadă în care vocea bisericii are un rol semnificativ de jucat. Învăț multe despre rolul Sfântului Scaun în lumea diplomatică de mulți ani…

Toate aceste lucruri sunt noi pentru mine din punct de vedere practic. Urmăresc evenimentele de actualitate de mulți, mulți ani. Am încercat întotdeauna să fiu la curent cu știrile, dar rolul de papă este cu siguranță nou pentru mine. Învăț multe și mă simt foarte provocat, dar nu copleșit. În această privință, a trebuit să mă arunc foarte repede în apă.

A fi Papă, succesor al lui Petru, rugat să-i întăresc pe alții în credința lor, ceea ce este partea cea mai importantă, este, de asemenea, ceva ce se poate întâmpla doar prin harul lui Dumnezeu, nu există altă explicație.

Duhul Sfânt este singura modalitate de a explica cum am fost ales în această funcție, în această slujire? Datorită credinței mele, datorită a ceea ce am trăit, datorită înțelegerii mele despre Isus Hristos și Evanghelie, am spus da, sunt aici. Sper să pot să-i întăresc pe alții în credința lor, pentru că acesta este rolul cel mai fundamental pe care îl are Succesorul lui Petru.

Ceva pentru care ați pledat mult este pacea; pacea în diverse conflicte, dar Ucraina a fost deosebit de importantă. Cât de realist este ca Vaticanul să fie mediator în acest conflict anume în acest moment?

Aș face o distincție în ceea ce privește vocea Sfântului Scaun în pledoaria pentru pace și rolul său de mediator, ceea ce cred că este foarte diferit și nu este la fel de realist ca primul. Cred că oamenii au auzit diferitele apeluri pe care le-am făcut în ceea ce privește ridicarea vocii mele, vocea creștinilor și a oamenilor de bunăvoință, spunând că pacea este singurul răspuns.

Uciderea inutilă după acești ani de oameni de ambele părți – în acel conflict anume, dar și în alte conflicte – cred că oamenii trebuie cumva treziți să spună că există o altă modalitate de a face asta.

Să mă gândesc la Vatican ca la un mediator, chiar și de câteva ori când ne-am oferit să găzduim întâlniri de negocieri între Ucraina și Rusia, fie la Vatican, fie la o altă proprietate bisericească, sunt foarte conștient de implicațiile acestui lucru.

Sfântul Scaun, de la începutul războiului, a depus eforturi mari pentru a menține o poziție care, oricât de dificilă ar fi, nu este de o parte sau de cealaltă, ci cu adevărat neutră.

Unele lucruri pe care le-am spus au fost interpretate într-un fel sau altul, și asta este în regulă, dar cred că partea realistă nu este primordială în acest moment. Cred că o serie de actori diferiți trebuie să insiste suficient pentru a face părțile aflate în război să spună: „Ajunge și hai să căutăm o altă modalitate de a rezolva diferențele noastre”.

Continuăm să sperăm. Cred cu tărie că nu putem renunța la speranță, niciodată. Am mari speranțe în natura umană. Există latura negativă; există actori răi, există tentații. De orice parte a oricărei poziții, poți găsi motivații bune și motivații nu atât de bune. Și totuși, a continua să încurajezi oamenii să privească spre valorile superioare, spre valorile reale, face diferența. Poți avea speranță și să continui să încerci să-i împingi și să le spui oamenilor: hai să facem asta într-un mod diferit.

Ați vorbit despre pace și despre construirea de punți în primul dumneavoastră discurs de la balconul Bazilicii Sfântul Petru. Care sunt punțile pe care doriți să le construiți? Din punct de vedere politic, social, cultural, ecleziastic, care sunt acele punți?

În primul rând, modalitatea de a construi punți este în primul rând prin dialog. Unul dintre lucrurile pe care am reușit să le fac în aceste prime două luni a fost să am cel puțin un fel de dialog, vizite cu lideri mondiali din organizații multinaționale.

În teorie, Națiunile Unite ar trebui să fie locul unde sunt abordate multe dintre aceste probleme. Din păcate, se pare că este în general recunoscut faptul că Națiunile Unite, cel puțin în acest moment, și-au pierdut capacitatea de a reuni oamenii în probleme multilaterale. Mulți oameni spun: „trebuie să avem un dialog bilateral” pentru a încerca să punem lucrurile cap la cap, deoarece există obstacole la diferite niveluri în calea progresului lucrurilor multilaterale.

Trebuie să continuăm să ne reamintim de potențialul pe care îl are umanitatea de a depăși violența și ura care ne divizează din ce în ce mai mult. Trăim în vremuri în care polarizarea pare a fi unul dintre cuvintele la modă, dar nu ajută pe nimeni. Sau dacă ajută pe cineva, este vorba de foarte puțini, când toți ceilalți suferă. Așadar, cred că este important să continuăm să ridicăm aceste întrebări.

De fapt, aceasta a fost următoarea mea întrebare, polarizarea, pentru că este un cuvânt la modă astăzi, atât în ​​biserică, cât și în afara ei. Cum credeți că poate fi rezolvată?

Cu siguranță, una e să ridici problema și să discuți despre ea. Cred că e foarte important să începem o reflecție mai profundă, să încercăm să ne dăm seama: de ce este lumea atât de polarizată? Ce se întâmplă? Cred că există o mulțime de elemente care au dus la asta.

Nu pretind că am toate răspunsurile, dar cu siguranță văd realitatea în unele dintre rezultate. Criza din 2020 și pandemia au avut cu siguranță un efect asupra tuturor acestor lucruri, dar cred că au început mai departe… Poate că în unele locuri pierderea unui simț superior al vieții umane ar avea legătură cu asta, ceea ce a afectat oamenii pe mai multe niveluri. Valoarea vieții umane, a familiei și valoarea societății. Dacă pierdem simțul acestor valori, ce mai contează?

Adăugați pe lângă asta câțiva alți factori, unul pe care îl consider foarte semnificativ este decalajul tot mai mare dintre nivelurile de venit ale clasei muncitoare și banii pe care îi primesc cei mai bogați.

De exemplu, directorii generali care acum 60 de ani câștigau de patru până la șase ori mai mult decât primeau muncitorii, ultima cifră pe care am văzut-o este de 600 de ori mai mult decât primesc muncitorii obișnuiți. Ieri a apărut vestea că Elon Musk va deveni primul trilionar din lume. Ce înseamnă asta și despre ce este vorba? Dacă acesta este singurul lucru care mai are valoare, atunci avem mari probleme…

[Referitor la sinodalitate], cred că conceptul de sinodalitate este încă ceva ce mulți oameni înțeleg cu greu. Cum l-ați defini?

Sinodalitatea este o atitudine, o deschidere, o dorință de a înțelege. Vorbind despre Biserică acum, aceasta înseamnă că fiecare membru al bisericii are o voce și un rol de jucat prin rugăciune, reflecție… printr-un proces.

Există multe moduri în care s-ar putea întâmpla acest lucru, dar prin dialog și respect reciproc. A aduce oamenii împreună și a înțelege că această relație, această interacțiune, crearea de oportunități de întâlnire, este o dimensiune importantă a modului în care ne trăim viața ca biserică.

Unii oameni s-au simțit amenințați de acest lucru. Uneori, episcopii sau preoții ar putea simți: „sinodalitatea îmi va lua autoritatea”. Nu despre asta este vorba în sinodalitate și poate că ideea ta despre autoritatea ta este oarecum denaturată, greșită.

Cred că sinodalitatea este o modalitate de a descrie cum ne putem uni și putem fi o comunitate și putem căuta comuniunea ca biserică, astfel încât să fie o biserică al cărei accent principal nu este pus pe o ierarhie instituțională, ci mai degrabă pe un sentiment de „noi împreună”, „biserica noastră”.

Fiecare persoană cu propria vocație, preoți sau laici, sau episcopi, misionari, familii. Fiecare persoană cu o vocație specifică care i-a fost dată are un rol de jucat și ceva de contribuit și, împreună, căutăm calea de a crește și de a merge împreună ca biserică, a spus Papa pentru cruxnow.com.

Deschide pe YouTube