Curtea de Apel București a dispus joi achitarea foștilor ofițeri de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodis, cei care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase.
Cei doi au fost trimiși în judecată de procurori pentru crime împotriva umanitățîi, însă judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București a schimbat încadrarea faptelor în infracțiunea de tratamente neomenoase pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968, informează Agerpres.
În același dosar, Tudor Postelnicu (decedat), fost șef al Departamentului Securitățîi Statului, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase.
Instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă introdusă de familia lui Gheorghe Ursu, fiind ridicat sechestrul pe bunurile celor doi foști ofițeri ai Securitățîi comuniste.
Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
La ultimul termen al procesului din 18 septembrie, un procuror a susținut că Marin Pîrvulescu și Vasile Hodis ar fi trebuit condamnați la închisoare pe viață, însă aceștia au împlinit 60 de ani, astfel încât a solicitat câte 25 de ani de închisoare, în acest caz aplicându-se vechiul Cod penal din 1968.
„Acțiunile inculpaților s-au înscris acțiunilor represive ale organelor de securitate. Au fost încălcate drepturi fundamentale ale omului și valori esențiale prevăzute de legile naționale și internaționale. Nimeni nu poate să fie pedepsit pentru gândurile lui”, spunea atunci procurorul.
Pe 1 august 2016, George Homostean (decedat), fost ministru de Interne, și Tudor Postelnicu (decedat), fost șef al Departamentului Securitățîi Statului, au fost trimiși în judecată de procurorii militari pentru complicitate la săvârșirea de infracțiuni contra umanității în dosarul disidentului Gheorghe Ursu.
Totodată, au fost trimiși în judecată și foștii ofițeri de securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodis, cei care l-au torturat pe Gheorghe Ursu, aceștia fiind acuzați de infracțiuni contra umanitățîi.
Gheorghe Ursu, inginer de construcțîi, poet și scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” și pentru că ținea un jurnal în care notă ororile conducerii comuniste.
Procurorii susțîn că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.
Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu și Vasile Hodis au exercitat acțiuni represive și sistematice (filaj, urmărire informativă, perchezițîi, audieri sistematice, acte de violență fizică și psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acțiuni care „au avut că urmare producerea de suferințe fizice sau psihice grave și au fost de natură să ii aducă o atingere gravă a drepturilor și libertăților fundamentale, în principal a dreptului la viață”.
Fiul disidentului, Andrei Ursu, susține că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să își denunțe prietenii (printre care cunoscuții scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosașu), Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând că în cercetări să se clarifice și natură relațiilor” cu aceștia.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuție politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internațional regimului Ceaușescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deținuți de drept comun, Marian Clită și Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securiști să exercite acte de violență asupra lui.
Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arestul Miliției București, în urmă bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu și de la alți ofițeri de securitate, dar și în urmă agresiunilor din partea unor deținuți de drept comun.
Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci șeful Miliției din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul sau, și Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.
Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deținutul de drept comun Marin Clită a ieșit din pușcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesa într-o camera de hotel din Copenhaga.
