SCRISOARE INCENDIARĂ a unui tânăr pentru Guvernul Dăncilă. ”Pun în pericol o întreagă generație”
Acești doi ani pierduți de România pun în pericol o întreagă generație
România tocmai a primit cea mai serioasă lovitură de încredere pe plan internațional de la aderarea la Uniunea Europeană, spune Vladimir Manea. Este un moment grav, pentru că rezoluția Parlamentului European (dublată de înăsprirea raportului MCV) cimentează ideea că în România niciun progres nu este ireversibil. Un asemenea vot de neîncredere nu poate fi anulat peste noapte, chiar dacă recomandările rezoluției și raportului vor fi îndeplinite întocmai. El va servi timp de mulți ani interesul partidelor populiste aflate sau aspirând la putere în statele UE, discursul anti-imigrație și anti-UE, în ultimă instanță.
Este și un moment aparent absurd, pentru că această guvernare s-a luat la harță cu UE fără să aibă un plan. Sau poate ar trebui sa consideram a fi un fel de plan vizitele primului ministru în Turcia, Arabia Saudită și celelalte țări din Orient? Asta dovedește că avem de fapt de-a face cu lupta oarbă și confuză pentru supraviețuire a unui sistem bolnav, genul de luptă care produce de obicei și pierderile colaterale cele mai mari. Acești doi ani pierduți de România pun în pericol o întreagă generație.
Uniunea Europeană nu este o întruchipare a legalității, a corectitudinii, a moralității, nu are un piedestal moral de pe care să dicteze și să-i judece pe alții. Dar nici nu trebuie să aibă, pentru că punctele din rezoluția Parlamentului European fac referire la legi, documente, tratate pe care România pretinde că le recunoaște și că le acceptă de bună voie, între care unele pe care le-a creat ea însăși. Înainte să încalce „principiile Uniunii Europene”, România își încalcă propriile principii. Domnia legii, respectarea drepturilor omului, separația puterilor în stat sunt, înainte de toate, scrise în Constituția României. Parlamentul European constată în primul rând că România minte. Iar o țară care minte nu este un partener de încredere.
Iată ce spune punctul R. al argumentelor rezoluției: „[…] corupția rămâne o provocare în UE; […] natura și obiectul corupției pot diferi de la un Stat Membru la altul, dar afectează UE în totalitatea ei, […] împiedică dezvoltarea economică, subminează democrația și afectează domnia legii.” Nu putem spune ca Uniunea Europeană „să ne lase în pace” cu ale noastre, pentru că România, prin statutul de Membru al UE, poate deveni o vulnerabilitate pentru toate celelalte State Membre.
Și, în sfârșit, ca să ajungem și la subiectul rezoluției, cu privire la ce, conform domnilor Dragnea și Tăriceanu, nu ne lasă în pace Uniunea Europeană? Există vreun proiect de țară al României, vreo construcție, vreo inițiativă economică, vreo idee „made in Romania” pe care UE nu ne lasă să o implementăm? Nici vorbă, dimpotrivă. Uniunea Europeană „nu ne lasă în pace” doar să implementăm un set de decizii politice care nu au, deocamdată, decât o singură finalitate evidentă: salvarea unui grup de politicieni de la închisoare înainte ca un judecător să se poată pronunța asupra vinovăției lor (sau, mai grav, după ce un judecător s-a pronunțat deja).
Protestele de stradă, în ultimă instanță, salvează ceva din imaginea României, pentru că transmit mesajul că în țară există resursele necesare schimbării. Dar tocmai acum este nevoie ca Opoziția și acea parte a Puterii care mai are un dram de onoare să oprească nu acest accident, ci această derivă înspre neant a societății. Aici nu este vorba despre pro sau anti UE, este vorba despre supraviețuirea României în lumea civilizată.
