Social-democraţii au transmis că Eurostat a atestat oficial că PIB-ul României l-a depăşit pe cel al Portugaliei, ceea ce reprezintă ”dovada clară a creşterii bunăstării generale a ţării şi a românilor, dincolo de cifre şi de sentimentul legitim de mândrie”. Fals!
PSD uită un amănunt esential. Portugalia are o populație de 10,3 milioane de locuitori. România are în jur de 20 de milioane de locuitori, dublu față de Portugalia.
Acest lucru se reflectă în bunăstarea populației. În Portugalia, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este de 19.000 de dolari, în timp ce în România, acesta este de două ori mai mic (8.900 euro). Asta pe de o parte…
Pe de altă parte, tot datele Eurostat spun că peste o treime din populaţia Europei este supusă riscului de sărăcie şi excluziune socială în trei state membre din UE: Bulgaria (40,4%), România (38,8%) şi Grecia (35,6%).
Românii sunt, practic, printre cei mai săraci cetăţeni ai Europei. Dintre ei, 51% sunt copii. De ce avem acest antagonism între creşterea economică şi sărăcie?
Plecând de la faptul că Produsul Intern Brut (PIB) se calculează prin însumarea salariilor, profiturilor şi taxelor, economistul Ilie Şerbănescu, fost ministru în guvernul Ciorbea, ne-a făcut demonstraţia că în acest moment trăim vremuri economice asemănătoare cu cele ale lui Ceauşescu…
”În comunism creşterea economică a României a fost cea mai mare din toate timpurile, dar oamenii nu o simţeau, erau săraci. Asta pentru că era un tip de creştere economică în care proprietarul unităţii economice, care atunci era statul, lua tot, iar muncitorii luau foarte puţin. După 1990 nivelul de trai a crescut, dar în ultimii 10 ani ponderea salariilor din PIB a scăzut din nou, de la 45%, la 31%, ceea ce este catastrofal. Ca atare, creşterea economică de acum are la bază creşterea majoră a profiturilor. Altfel spus, suntem din nou în situaţia creşterii economice de pe vremea comunistă, în care proprietarul unității economice, acum preponderent străin, ia tot”, ne-a explicat Ilie Şerbănescu.
Cu toate acestea, concluzia economistului este că singurul mod în care bunăstarea poate pătrunde şi în ţara noastră este, teoretic, să avem creştere economică susţinută pe termen lung şi răbdare, tot pe termen lung.
