Lipscani nu este un nume de stradă specific doar Bucureștiului. Se regăsește și în Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea sau Caracal. Are la bază un anumit tip de comerț numit, începând cu secolul XVII, ”lipscănie”. Adică, comerțul cu Leipzig. Iar acei comercianți valahi care îl practicau au acumulat, în timp” capitalurile autohtone pe baza cărora s-au format ulterior instituțiile de bază ale României moderne…
Muzeul Muncipiului București a deschis în Leipzig o expoziție intitulată ”Leipzig – București-Lipscani: o poveste europeană”. Expoziția prezenta, prin imagini și documente istorice, un fenomen economic și social pe parcursul mai multor secole, fenomen din care urma să se nască ceea ce astăzi numit România. Expoziția s-a întors în țară și a fost deschisă la Camera de Comerț și Industrie a Muncipiului București.
Poveștile celor două orașe, București și Leipzig, au multe similitudini pe parcursul ultimelor 400 de ani.
În 1615, Leipzig primește dreptul să țină un târg destinat comețului cu lână.
Tradiția plasează înființarea Bucureștiului datorită comerțului practicat de oieri, unul dintre ei fiind însuși ciobanul Bucur, cel care ar fi dat numele orașului de astăzi.
În secolul XVII, comerțul dintre orașele românești și Leipzig devine unul tradițional și de mare prestigiu. Numele orațului Leipzig este transferat acestui tip de comerț sub fomula ”lipscănie”, în sens de comerț en gross de produse manufacturate, iar strada unde acești negustori și-au așezat afacerile a devenit ”Lipscani”. Între anii 1765 și 1839, Leipzig a fost vizitat de 67.349 de negustori orientali, printre care și cei din Țara Românească, Moldova și Transilvania.
Comerțul de lipscănie nu se dezvoltă doar în București, ci și în Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea și Caracal, unde avem și astăzi străzi numite ”Lipscani”.
”Acest comerț româno-german a născut o clasă de bancheri autohtoni care în timp a pus bazele instituțiilor României moderne”, a spus dr. Adrian Majuru, directorul Muzeului de Istorie al Muncicipiului București.
Exemplu: Gheorghe Coemgiopolu, născut la 1819 în București, a devenit comerciant de stofe de lipscănie și proprietarul unui atelier de croitorie pentru bărbați, pe actuala Stradă Șelari. Trăind în epoca marilor schimbări vestimentare, a adus doi croitori germani.
În mai puțin de 10 ani, toată protipendada Bucureștilor se îmbrăca de la Coemgiopolu, care devine cel mai bogat negustor de lipscănie din București. În 1850 devine mare staroste peste toate corporațiile negustorești.
În general, pe când instituțiile statului român modern încă nu existau, acești negustori de lipscănie asigurau un comerț de nivel European și țineau în contact Țările Române cu tot ce se întâmpla în Occident, cu modernitatea.
Statul român modern preia comerțul cu Leipzig, iar în anul 1859 schimburile comerciale cu Bucureștiul se ridică la două milioane de taleri.
Încep să se deschidă culoare de emigrație dintre orașele românești și cele germane. Deja între anii 1830 și 1877, în centrul Bucureștiului, în vecinătatea Străzii Lipscani a existat și ”Ulița Nemțească”, care în 1878 devine Strada Smârdan.
La 1900, comunitatea germană din București se ridica la 2.972 de membri, cei mai mulți medici, bancheri, ingineri, mecanici, pictori, croitori etc.
Tot în anul 1900, strada Lipscani devine city-ul bancar al României.
Această dezvoltare conduce, în 1918, la transformarea ”României” în ”România Mare”…
