În luna aprilie 2019 Casa Națională de pensii înregistra 4.977.839 de pensionari, dintre care 872.708 aveau pensii minime sociale, adică 640 de lei pe lună. Adică săraci lipiți. Cei mai mulți sunt în Suceava: 35.000. Cu un an înainte, tot în aprilie, numărul total de pensionari se ridica la 5.022.923 de persoane, dintre care cei cu pensie socială însumau 662.923 de persoane. Adică, numărul total al pensionarilor a scăzut cu 45.084, în timp ce numărul pensionarilor săraci a crescut cu 209.915. Mai pe românește, pensionarii români devin tot mai puțini și mai săraci. De ce?
”Scăderea numărului de pensionari este direct proporțională cu caracteristicile demografice ale persoanelor născute după 1950”, ne-a spus sociologul Alexandru Andriesei.
Începând cu anii ‘1950, natalitatea a înregistrat o tendinţă de scădere rapidă, influenţată atât de liberalizarea avorturilor, cât şi de cauze de ordin social, economic şi educaţional în rândul femeilor. Acest lucru se vede acum prin scăderea numărului de pensionari. Au urmat măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor, adoptate la sfârşitul anului 1966. Acestea au avut ca efect redresarea puternică a natalităţii, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut, în medie, peste 526.000 de copii anual, conform datelor statistice. Peste 13 ani, în 2031, când cei născuți în 1966 vor împlini 65 de ani, vor începe să iasă la pensie. Asta înseamnă numărul celor care vor primi pensie dintr-un fond deja șubred va crește cu aproximativ 500.000 de persoane pe an. Fondul de pensii va fi astfel și mai solicitat pentru plăți.
”Nu trebuie distrus Pilonul II, dimpotrivă”
”Având în vedere politicile pronatalitate de după anul 1966, dar și scăderea ratei natalităţii din perioada postdecembristă și corelând aceste informații cu caracteristicile sistemului de pensii din România, nu avem cum să nu observăm problema ce urmează să apară. Vom avea un număr extrem de mare de pensionari și un număr mic de persoane active care să contribuie la bugetul de pensii. Încă mai avem timp să atenuăm din efectele acestor discrepanțe demografice, însă, pentru aceasta, este nevoie de o schimbare fundamentală a sistemului de pensii. Nu numai că nu trebuie distrus Pilonul II, dimpotrivă, trebuie întărit cât mai repede posibil”, mai spune Alexandru Andriesei.
Reforma pensiilor și înființarea Pilonului II s-a făcut după ce autoritățile au constatat că numărul angajaților a scăzut foarte mult după Revoluția din 1989, din cauza declinului demografic și a plecării românilor peste hotare. Acest lucru înseamnă că nu există destui contributori, iar începând cu 2030, când vor ieși la pensie ‘decrețeii’ sistemul de pensii va intra în colaps. Pentru a evita intrarea în colaps a sistemului de pensii, autoritățile au venit cu ideea devierii unei părți a banilor colectați către fonduri administrate privat. Scopul era ca, în timp, contribuțiile către acestea să se majoreze ca procent din sumele colectate, iar în momentul pensionării ‘decrețeilor’ să existe destui bani cât să se achite pensii decente.
Mai clar: băncile private adminsitrează mai bine banii de pensii decât statul, pe de o parte, iar pensia este, în fapt, banul deponentului, nu este ban public, cum încearcă statul să inducă.
Să mergem la fondul problemei…
Pensia nu este ban public, ci banul deponentului
Conform unui studiu realizat de dr. economist Gheorghe P. Nistorescu, problemele de bază sunt două: Fondul Național de Pensii a dispărut prin naționalizare, iar actuala Lege a pensiilor este o catastrofă. Gheorghe Nistorescu, fost profesor la Academia de Studii Economice București, a început să studieze în amănunt problematica pensiilor din România în anii ’80, atunci când a ieșit la pensie.
Legea pensiilor este una din cele mai controversate acte normative din România. În prima variantă postdecembristă, Legea 19/2000, publicată în Monitorul Oficial la 1 aprilie, a suferit prima modificarea după 17 zile, iar pe parcursul întregii sale viabilități, adică 10 ani, a suferit 46 de modificări. De asemenea, Legea 263/2010, noua lege a pensiilor, a fost modificată la 10 zile după apariție. Gheorghe P. Nistorescu a pornit pe firul poveștii pensiilor din România, care începe în 1909.
Legislația în acest domeniu s-a îmbunătățit pe parcurs și a permis constituirea unor fonduri de pensii private sau de stat. Indiferent cine le administra, statul sau entitățile particulare, erau considerate fondurile deponenților – adică erau bani privați.
Asta până în 1949, când regimul comunist a naționalizat aceste fonduri de pensii și a modificat modul de constituire a sumelor necesare acoperirii banilor de pensii.
”Toate legile privind sistemul public de pensii din 1949 și până în prezent au la bază principiul solidarității sociale, constând în redistribuirea contribuțiilor colectate de la persoanele active către pensionari. În esență, aplicarea în problematica pensiei a acestui principiu, care abordează solidaritatea între generații, este forțată, întrucât în mod firesc nimeni nu muncește pentru altcineva, respectiv pentru pensionarii în plată. Fiecare muncește și își îndeplinește cotizațile lunare pentru viitoarea sa pensie”, spune dr. economist Gheorghe P. Nistorescu.
După naționalizarea fondurilor de pensii, în 1949, statul a lăsat pe umerii salariaților grija vârstnicilor. Dar, la vremea respectivă numărul angajaților era mai mare decât cel al pensionarilor și s-a putut acoperi costul pensiilor și chiar s-a creat un excedent. După 1990, acel excedent a dispărut și el, fiind transferat la bugetul de stat. Tot din 1990, ieșirile masive la pensie, scăderea dramatică a numărului de angajați și introducerea în sistem a pensiilor speciale, care nu au la bază contributivitatea, au făcut ca sistemul public de pensii să devină nesustenabil, să se prăbușească, apelându-se la sume alocate de la bugetul de stat din ce în ce mai mari. Mai mult, anumitor categorii de pensionari li s-au refuzat drepturile legale, cum ar fi actualul scandal legat de grupele de muncă sau chiar drepturile câștigate în instanțe. Totodată, s-a indus ideea că pensionarul este un fel de atârnache la bugetul de stat și că ar trăi din munca generațiilor actuale de salariați. ”Pensia este definită acum drept cheltuială sau subvenție sub formă de transfer făcută de administrația de stat. Iar pensionarul este persoana care ar profita, ar beneficia de această subvenție. Fals! În realitate, pensionarul este o persoană care, din veniturile sale obținute în viața activă, în baza unui contract încheiat cu o organizație de stat sau privată, a depus la aceasta o sumă de bani – numită cotizație – un anumit număr de ani, pentru obținerea unei pensii”, a adăugat Gheorghe P. Nistorescu.
Ca atare, pensia nu este ban public, ci banul privat al deponentului, într-un fond administrat de stat. Ce este de făcut? Gheorghe P. Nistorescu consideră că noua lege, care este acum în lucru, ar trebui să prevadă ca indiferent de categoria socială, pensia să fie acordată doar în funcție de anii munciți și de cotizația plătită. În acest context, trebuie să dispară pensiile speciale. De asemnea, noua lege trebuie să prevadă pensii egale pentru același nivel de cotizații plătite pe parcursul vieții active. Nu în ultimul rând, persoanele active astăzi, care plătesc cotizație pentru ziua de mâine, trebuie să fie bine informate despre banii lor depuși în mod legal.
Istoria pensiilor în România
Primele măsuri de întrajutorare în caz de boală sau deces pe teritoriul României s-au înregistrat în legea pensiilor din 1872, cu drepturi limitate și numai pentru funcționari de stat (civili, militari sau eclesiastici ai statului);
În 27 martie 1909 apare prima formă modernă a unei legi a pensiilor;
Urmează Legea Nenițescu din 1912, care prevede asigurări de boală, invaliditate, accidente, maternitate și pensii pentru toți membrii corporațiilor muncitorești;
La 15 aprilie 1925 apare ”Legea generală de pensiuni”;
Legea Ioanițescu din 1933 a unificat sistemul asigurărilor sociale la nivel național pe baza principiului contributivității. Această lege nu includea agricultorii, pensiile de bătrânețe și ajutorul de șomaj;
În Legea din 1938 se reintroduce pensia de bătrânețe; În 1949 se naționalizează toate fondurile publice sau private de pensii, prin Legea nr. 10;
În legea pensiilor din 1966 se introduce termenul de pensie suplimentară, iar prin Legea nr.3/1977 apar pensiile pentru agricultorii din CAP;
Urmează Legea 19/2000, cu o nouă metodologie de calcul a pensiilor;
Legea 263/2010 a unificat sistemele de pensii prin includerea pensiilor militarilor, polițiștilor, membrilor corpului diplomatic și consular, ale funcționarilor parlamentari și aviatorilor în același sistem de calcul al pensiilor.
