Sâmbătă, 1 noiembrie, Moșii de toamnă. Pomenirea morților. Rugăciune pentru cei adormiți. Rețeta pentru colivă

Sâmbătă, 1 noiembrie 2024, Biserica Ortodoxă a randuit să se facă pomenirea morților.

Pomenirea din această zi, este cunoscută și sub denumirea de Moșii de toamnă.

Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și semnifică toți înaintașîi noștri trecuți la cele veșnice. Țînând seama că nu știm unde se află cei morți, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din răi.

De ce facem pomenirea morților?

Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existența în alt mod de existența. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea.

Când Mântuitorul ajunge în casă lui Iair, a cărui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecată particulară, în urmă căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El).

Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecată Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință. Noi ortodocșîi ne rugăm pentru cei morți, pentru că avem credință că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecată universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup. Prin aceste pomeniri ne arătăm iubirea pentru cei trecuți la cele veșnice, dar și credință noastră în înviere și viață veșnică.

În ziua de Moși se săvârșeste Sfânta Liturghie

La Proscomidie, preotul scoate din prescură miridele pentru morți și le așază sub Sfântul Agneț, rostind numele morților de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnețul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participa la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul Lui Hristos de pe Sfântul Disc.

Sâmbătă, ziua de pomenire a morților

Sâmbătă e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, că să elibereze din el pe toți drepții adormiți. Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbătă și pentru că această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei.

În spațiul românesc există 20 de zile de Moși

Simion Florea Marian menționa în lucrarea „Trilogia vieții”, „că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși”. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice.

Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Măcinici), „Moșii de vară” (sâmbătă dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbătă dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Rugăciune pentru cei adormiți în Domnul: 

„Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, care ai călcat moartea și pe diavol ai surpat, și ai dăruit viață lumii Tale, însuți Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (numele) în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea!

Și orice greșeală a săvârșit el cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu Bun și iubitor de oameni, iartă-l!

Că nu este om care să fie viu și să nu greșească; numai Tu singur ești fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul”.

Rețeta pentru colivă

Ingrediente:

500 g grâu decorticat sau arpacaș,

375 g zahăr,

aproximativ 250 g nuci curățate,

vanilie, coajă rasă de lămâie (opțional),

o cană și jumătate pesmet din pâine albă sau biscuiți dacă nu o pregătim în zile de post, zahăr pudra (că să se acopere colivă),

1 linguriță rasă cu sare, puțină cacao și bomboane, pentru ornat colivă.

Instrucțiuni :

1. Eliminăm toate corpurile străine din grâu și îl spălăm în mai multe ape.

2. Punem grâul într-o oală mai mare, peste care turnam apă, că să acopere boabele de grâu cam de un lat de palmă și și-l fierbem cel puțîn o oră. Trebuie să amestecăm din când în când, că să nu se prindă.

3. Dăm oala jos de pe foc și o acoperim cu un șervet curat, apoi o învelim cu o pătură, sau ceva gros, că să-și mențînă căldură cât mai mult.

4. După 4-5 ore, adăugăm zahărul și fierbem din nou, până se leagă. Acum trebuie să amestecăm cu o lingură curată din lemn, că să nu se lipească de fundul vasului, dând gust neplăcut colivei.

5. După ce s-a legat, luăm vasul de pe foc și îl lăsăm descoperit, până ce compoziția s-a răcit și o ținem acoperită în frigider până când dorim să finisam colivă.

6. Înlăturăm coajă care s-a format, adăugăm sarea, vanilia, coajă rasă de lămâie și nucile tăiate fin cu cuțitul, pisate sau râșnițe după preferință.

7. În continuare, amestecăm ușor toate ingredientele, până se omogenizează.

8. Compoziția o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decât o coală de hârtie și o modelăm uniform pe platou, că să capete o formă frumoasă.

9. Deasupra cernem pesmetul, pe care îl presăm puțîn cu un carton că să fie mai dens și neted, apoi cernem un stat uniform de zahăr pudra, gros de cel puțîn 1 mm (oricum să acopere bine pesmetul), pe care îl presăm, că și pe pesmet.

10. Pentru ornat, putem folosi un șablon făcut din carton, care să reprezinte o cruce, peste care cernem puțînă cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, că: drajeuri, migdale trase în zahăr și altele, după preferință și inspirația noastră.

11. Curățăm bine marginile platoului de pesmetul și de zahărul căzut la cernut.Colivă este bine s-o pregătim în ajunul zilei când vrem s-o folosim.Lumânarea pe care o infigem în colivă, trebuie să aibă un disc de hârtie, pentru a nu se scurge ceară pe colivă.