Ipoteză șocantă. Scandalul plăcuțelor anti-PSD pus intenționat la cale
Ipoteză șocantă. Scandalul amendării șoferului cu plăcuțe de inmatriculare din Suedia, ar fi fost pus la cale intenționat, după o metodă folosită din alte părți.
„Scandalul plăcuţelor suedeze de înmatriculare aduce la prima vedere cu o campanie publicitară. N-avem dovezi că ar fi vorba de o acţiune planificată, dar etapele scandalului corespund cu o strategie axată pe provocare. O imagine sau un text scandalos, şocant, care bruschează pudoarea sau care încalcă un tabu caută să marcheze spiritele pregătindu-le pentru receptarea unui anumit mesaj. Insolenţa este consubstanţială acestui tip de comunicare. În cazul de faţă se pregăteşte un miting anti-PSD al ”diasporei”, în plină vară, în perioada concediilor şi se simţea, pesemne, nevoia unei reclame mai ofensive.
E adevărat însă că plăcuţele ”suedeze” au depăşit dimensiunea unei campanii de comunicare, aducând mai mult cu o schemă de gherilă politică. A devenit celebru cazul adolescentei palestiniene, Ahed Tamimi, care i-a lovit pe soldaţii israelieni, strigându-le vorbe ultragiante în timp ce maică-sa filma complice şi transmitea imaginile ”în direct”. Au fost condamnate amândouă la închisoare.
La limită însă, acţiunea politică şi provocarea devin acelaşi lucru, aşa cum se petrec lucrurile cu grupurile Femen, căci în cazul lor nu mai este clar dacă provocarea pregăteşte un mesaj sau dacă mesajul este chiar provocarea. Dar, în orice caz, strategia funcţionează bine şi este alcătuită din trei etape. Mai întâi militantele Femen protestează cu sânii dezgoliţi, afişând pancarte, strigând un anumit mesaj sau chiar recurgând la acţiuni violente, dar cu scopul precis de a fi reţinute de poliţie, ceea ce se întâmplă invariabil ele fiind acuzate, fireşte, de atentat la bunele moravuri.
Odată cu arestarea care, desprinsă de context prin decupaj fotografic, face de fiecare dată cea mai proastă impresie, se produce etapa a doua, a victimizării. Provocatorii mizează pe anumite reflexe ale presei care tinde să transforme spontan victima căzută la pământ într-un personaj pozitiv. Lucrând într-un regim de concurenţă acerbă, presa selectează, fără reflecţie, figurile stereotipe ale victimelor, condamnând totodată implicit pe actorii stereotipi ai opresiunii. Aşa se face că Ahed Tammi, cu aerul ei de adolesentă occidentală cu părul blond, descoperit, a devenit o eroină în presa europeană, în ciuda mistificării la care se dedase. Chiar fără să-i legitimeze explicit acţiunile, articolele apărute în presa occidentală şi ilustrate cu chipul blond al răzvrătitei îmbrăcate în blugi şi opunându-se unor oameni ”brutali” în uniformă ”vorbeau” de la sine.
În sfârşit a treia etapă este condamnarea ”opresiunii” şi delegitimarea pe scară largă a duşmanilor politici. În această fază nici nu mai este nevoie de actori complice, căci o mulţime de oameni de bună credinţă se vor simţi îndemnaţi să condamne injustiţia şi violenţa puterii. Se produce o reacţie în lanţ de contaminare etică, spune capital.ro.
