Saltelele vechi şi murdare, mesele nesatisfăcătoare şi băile insalubre sunt câteva dintre argumentele pentru care fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj (CJ), Horea Uioreanu, a cerut daune de 50.000 de euro în instanţă.
Despăgubiri de 5.000 de euro pentru rele tratamente şi încălcarea vieţii private i-au fost acordate fostului preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Cluj, Horea Uioreanu, arată .
Ex-liberalul îşi ispăşeşte acum pedeapsa de 6,4 ani de închisoare pentru luare de mită în valoare de circa 93.000 de euro.
Instanţa explică, în motivarea deciziei, făcută publică zilele trecute, de ce a redus de 10 ori pretenţiile inculpatului, care ceruse 50.000 de euro pentru cele 30 de zile pe care le-a petrecut în arest preventiv:
– 30.000 euro – reprezentând contravaloarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 3 CEDO („nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”)
– 20.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 8 CEDO („orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale”)
Pârâţii au fost Statul Român, Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Inspectoratul General al Poliţiei Romane (IGPR), Direcţia Generală de Politie a Municipiului Bucureşti (DGPB) şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj (IPJ).
Avocaţii fostului liberat al arătat că în 2014, Uioreanu au fost încarcerat în cadrul I.P.J. Cluj pentru o perioadă de aproximativ 30 de zile, „timp în care, din cauza condiţiilor de detenţie, a fost supus unui tratament inuman şi degradant, fiindu-i afectată sănătatea fizică şi psihică.
” În acest sens, s-au arătat următoarele:
– camera de la subsolul clădirii în care reclamantul a fost deţinut avea aproximativ 4 mp, era prevăzută cu două paturi metalice suprapuse, cu saltele vechi, foarte murdare, fără a avea vreo sursă de lumină naturală sau aerisire.
– Grupurile sanitare erau vechi şi insalubre, iar accesul la acestea se făcea prin intermediul gardienilor. – Accesul la duş era permis de două ori pe săptămână, iar deţinuţii aveau dreptul la o plimbare zilnică de 30 de minute într-o curte interioară.
– Cele două mese zilnice erau nesatisfăcătoare.
– în clădire persista un miros de mucegai şi urină, problemele legate de canalizare afectând pereţii clădirii. – reclamantului nu i-au fost acordate îngrijiri medicale corespunzătoare afecţiunilor de care suferea la coloana vertebrală.
Avocaţii lui Uioreanu au arătată că „pe parcursul celor 30 de zile, reclamantul a fost transferat de 3 ori în Bucureşti…., unde condiţiile de transfer şi de detenţie au fost deplorabile. Pe toată durata drumului, nu s-au asigurat lichide sau alimente. În ceea ce priveşte centrul de reţinere şi arest preventiv din Bucureşti, acesta era supraaglomerat, extrem de murdar, cu toalete turceşti, lipsite de intimitate.
În ceea priveşte încălcarea art. 8 CEDO şi dreptul la integritate fizică şi psihică, s-a arătat că în cele 30 de zile de arest preventiv „reclamantul a dobândit anumite boli, precum discartroză, nevralgie cervico-brahială dreapta, umăr dureros reflex, hipertensiune. Cu toate că reclamantul a solicitat acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare, a fost ignorat.”
Instanţa a apreciat că despăgubirile cerute de Uioreanu – 50.000 de euro – sunt exagerate. Argumentele Judecătoriei au fost: „reclamantul a fost încarcerat singur, într-o încăpere având suprafaţa de 5,50 mp. Condiţiile de care acesta a beneficiat nu permiteau întreţinerea unei igiene personale optime, presupuneau accesul limitat la toaletă şi nu includeau posibilitatea aerisirii naturale a încăperii. Mai mult decât atât, întregul spaţiu era insalubru. Toate aceste aspecte l-au afectat fizic şi psihic pe reclamant, consecinţele produse asupra integrităţii sale fiind detectabile din punct de vedere medical. Pe de altă parte, instanţa ia în calcul şi durata arestării reclamantului, de 30 de zile, precum şi faptul că, pe toată durata de timp petrecută în arestul I.P.J. C…., reclamantul s-a aflat singur în cameră, beneficiind în concret de spaţiu personal, în condiţiile date.”
Instanţa a mai reţinut şi că „pe perioada detenţiei, reclamantul a beneficiat de o alimentaţie corespunzătoare, având în plus şi posibilitatea de a primi pachete cu alimente de la persoanele apropiate.” În ceea ce priveşte perioada încarcerării reclamantului în Centrul de reţinere şi arestare Preventivă Bucureşti, „aceasta a fost mult mai scurtă ca durată (mai puţin de 3 zile). Cu toate acestea, din probele administrate a reieşit că situaţia în acest centru era chiar mai gravă, fiind caracterizată şi de problema supraaglomerării (…) Mai mult decât atât, pe perioada detenţiei din Bucureşti, problema lipsei de intimitate în privinţa utilizării toaletelor era acutizată.”
Pe de altă parte, din probele administrate nu a reieşit că „deplasarea la Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie a întrunit condiţiile unui tratament degradant sau inuman. Astfel, deplasarea a avut o durată de timp rezonabilă raportat la distanţa de parcurs, iar reclamantul a beneficiat de alimente pe perioada transportului, acesta fiind realizat cu o maşină destinată transferurilor persoanelor încarcerate. Deşi deplasarea a presupus un disconfort pentru persoanele implicate, instanţa apreciază că acesta nu a întrunit condiţiile de gravitate necesare pentru a se constata existenţa unui tratament inuman sau degradant”, se mai arată în hotărâre.
Instanţa a luat în calcul la stabilirea despăgubirii „şi suferinţa descrisă de reclamant, consecinţele în plan psihic resimţite pe parcursul celor 30 de zile de detenţie, afectarea demnităţii şi onoarei sale, cât şi a integrităţii fizice.” „Cu privire la perioade de detenţie similare, Curtea a apreciat că trebuie luate în considerare şi eforturile autorităţilor de remediere a situaţiei, statuându-se că o despăgubire de 1.000 de Euro este echitabilă ( cauza Mursic contra Croaţiei, par. 181, în care perioada de detenţie în condiţii inumane şi degradante a fost de 27 de zile). Un atare efort din partea autorităţilor a fost recunoscut chiar de către reclamant, atunci când a arătat că, la un interval de aproximativ 3 ani de zile, sediul arestului din cadrul I.P.J. Cluj a fost renovat”, se mai arată în motivare.
