Pe 19 octombrie 2012, un cetăţean rus de 42 de ani a fost prins de procurorii DIICOT pe Aeroportul Otopeni în timp ce încerca să părăsească teritoriul României, având asupra sa documente şi hărţi geologice, emise de “autorităţi ale statului român”, conţinând informaţii şi date clasificate privitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare aferente exploatărilor Moldova Nouă şi Suvorov.
Procurorii au susţinut că “funcţionari publici români” din SC IPROMIN Bucureşti SA ar fi divulgat către oameni de afaceri din Rusia informaţii şi documente clasificate, referitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare din zona Moldova Nouă, mai exact zăcământul de banatite şi zăcământul “SUVOROV”.
Conform siteului oficial, societatea IPROMIN S.A., Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere, are o vechime de peste 60 de ani şi se ocupă de documentaţia pentru mari obiective miniere, în zone precum Oltenia, Valea Jiului, Baia Mare sau Deva. SIF Muntenia deţine 12,25% din acţiunile acestei societăţi, restul de 87,75% din acţiuni fiind deţinut de persoane fizice şi juridice.
IPROMIN a realizat, printre altele, studiile de fezabilitate la zăcămintele de aur şi argint de la Roşia Montană, pe care compania canadiană Gold Corporation şi-a bazat estimările privind valoarea investiţiei din zona respectivă.
Din datele noastre, IPROMIN a fost o societate socialistă, care se ocupa cu dezvoltarea industriei miniere, înfiinţată în 1951 şi desfiinţată în 1974 – adică a dispărut. Ea deţinea, desigur, documente clasificate privind zăcămuintele strategice ale României.
După desfiinţare, documentele au fost repartizate unităţilor miniere care se ocupau cu exploatarea, care le-au completat cu studiile efectuate în toată perioada Ceauşescu.
În 1990, foşti salariaţi ai defunctului IPROMIN au înfiinţat o societate privată cu acelaşi nume, doar cu o codiţă: S.A.. Din datele pe care firmea le-a transmis, arhivele vechi au fost preluate de acestă societate comercială. Rămâne de văzut cine, din Ministerul Economiei, a aprobat acest lucru.
În ceea ce priveşte vechimea declarată, de “peste 60 de ani”, conducerea societăţii a transmis că: “Am considerat că suntem îndreptăţiţi să menţionăm că avem o experienţă din 1951”.
Exact această “îndreptăţire” i-a făcut pe procurori să facă o confuzie între salariaţii unei societăţi private şi “funcţionarii publici”.
