Cartea lui Michael Wolff, care ofera detalii socante din spatele scenei administrației Trump, a dominat știrile din această săptămână.
Pentru a scrie cartea, Fire and Fury: În interiorul Casei Albe, Wolff a petrecut mai mult de un an și jumătate intervievând persoane cheie ale administrației, conform unei note de la editor, apoi a efectuat aproximativ 200 de interviuri suplimentare. Nota spune că „nu au fost introduse reguli de bază privind accesul său” la Casa Albă și că Wolff a devenit o „prezenta constanta in West Wing”.
Casa Albă a criticat cartea lui Wolff si a catalogat-o drept „ficțiune”, iar Donald Trump a negat că ar fi vorbit vreodată cu Wolff (autorul a susținut că domnul Trump ia dat unda verde, parafrazândul „sa isi faca de cap”). Dar dezvaluirile uimitoare din carte – ca să nu mai vorbim de răspunsul vehement si oficial al Casei Albe- l-au catapultat pe autor în lumina reflectoarelor.
De-a lungul timpului, Wolff a adunat un palmares impresionant pentru publicații ca USA Today, The Hollywood Reporter, Vanity Fair și New York Magazine.
A devenit notoriu pentru publicatii ce au a explorat viețile celor bogați și puternici, adesea scrise cu limbaj colorat și bombastic. Coloana sa din New York Magazine, „This Media Life”, a explorat o lume din care face parte foarte mult – a apărut periodic în Page Sixth din New York Post, un centru de bârfe pentru oraș.
Activitatea sa ia adus o pereche de Premii Naționale Magazine în 2002 și 2004 pentru coloane care explorează figuri mediatice precum Andrew Sullivan, Bill O’Reilly și Tim Russert și acoperirea războiului din Irak. Subiectele cărților sale au inclus moguli mediatici precum Rupert Murdoch, industria de televiziune și experiența sa de conducere a unei companii media în timpul boom-ului dotcom.
În timp ce el a atins proeminența și vizibilitatea cu munca sa, domnul Wolff nu este neapărat iubit de compatrioții săi din lumea mass-media. Iar el a îmbrățișat-o, așa cum arată o carte din trecut, ce il picteaza ca o figura toxica.”Mult mai puțin circumspect – și uneori mai vicios – decât ceilalți jurnaliști”, este citat The New York Times.
„Probabil cel mai rautacios scriitor de mass-media care exista astăzi”, a sugerat The New Republic.
Într-un articol din 2004 pentru „Noua Republică”, Michelle Cottle a descris această notorietate ca „dorința domnului Wolff de a spune absolut orice despre oricine”. Și ea a remarcat că stilul său neconvențional de raportare, care presupunea „plasarea sa în centrul povestii”, la expus la critici din partea altor reporteri.
„Spre disconfortul criticilor săi, coloanele sale sunt proveninte din imaginația lui Wolff, mai degrabă decât din cunoașterea reală a evenimentelor. Chiar și Wolff recunoaște că raportarea convențională nu este punga lui. Mai degrabă, el absoarbe atmosfera și bârfele care se învârteau în jurul său la cocktail-uri, pe stradă și în special în timpul prânzurilor lungi de la Michael’s, „un restaurant stralucitor din Manhattan, a scris ea.
Acest tip de scepticism a explodat în unele colțuri ale mass-media, deoarece unii reporteri au pus la îndoială detaliile elaborate în cartea lui Wolff despre administratia Trump.
Dar alți reporteri l-au apărat, împreună cu unul din asociatii The Hollywood Reporter’s spunând că a participat la o petrecere detaliată în carte și „fiecare cuvânt scris este absolut corect si adevarat”.
