Atac la USR. ”De ce vor "Salvatorii Romȃniei" să exporte imediat resursele naturale ale țării”
Scandal în USR pe tema banilor din campanie. Cum se apără membrii partidului
Ultima Ora Politic

DOCUMENT. Ce i-a scris USR Vioricăi Dăncilă pentru a nu da OUG pentru codurile penale

DOCUMENT. Ce i-a scris USR Vioricăi Dăncilă pentru a nu da OUG pentru codurile penale

USR a solicitat premierului, in cadrul intalnirii de vineri, sa nu promoveze o OUG de modificare a codurilor penale, mentionand ca astfel ar fi incalcata Constitutia. Uniunea a inaintat un document cu 12 argumente

Redam solicitarea USR:

„Grupurile parlamentare ale Uniunii Salvați România, vă solicită să nu promovați nicio ordonanță de urgență care să aibă ca obiect modificarea Codului penal și a celui de procedură penală sau acordarea vreunei amnistii sau grațieri directe sau mascate, având în vedere, în principal, următoarele argumente:

1. Parlamentul este singura autoritate legislativă a României, nicidecum Guvernul. Prin emiterea unei astfel de OUG se încalcă art. 61 din Constituție care consacră acest atribut al Parlamentului, dar și principiul separației puterilor în stat.

2. Guvernul este obligat să pună în aplicare programul de guvernare votat de Parlament, iar program de guvernare pe care v-ați obligat să-l aplicați nu conține nicio măsură care să presupună modificarea radicală a Codului penal și a celui de procedură penală ori amnistia sau grațierea. Dimpotrivă, programul de guvernare în baza căruia vă exercitați madatul și-a asumat respectarea recomandărilor Comisiei Europene în cadrul mecanismului de cooperare și verificare.

Raportul Comisiei Europene ne recomandă ca modificările aduse în Parlament la Codul penal și de procedură penală să nu intre în vigoare și să fie reluată procedura parlamentară cu respectarea deplină a Avizului Comisiei de la Veneția nr. 930/2018, astfel încât să fie respectată compatibilitatea cu dreptul UE și cu instrumentele internaționale de luptă împotriva corupției. Ca atare, o grabire a intrării în vigoare, chiar și parțială, prin OUG, a modificărilor aduse Codului penal și de procedură penală ar fi în total dezacord cu recomandările primite din partea Comisiei Europene, obligatorii pentru România, potrivit deciziei CCR nr. 2/2012. Precizăm că

1. o serie de prevederi care au trecut de filtrul analizei de constituționalitate au fost criticate ferm în cadrul avizului Comisiei de la Veneția. Spre exemplu, modificările referitoare la scăderea unor termene de prescripție a răspunderii penale (paragrafele 56-65 din Avizul Comisiei de la Veneția) care nu afectează doar lupta împotriva corupției (luare de mită, dare de mită, trafic de influență, cumpărare de influență, abuz în serviciu etc.), dar și infracționalitatea violentă (vatamarea corporală, violul, lipsirea de libertate în mod ilegal etc.). Este în marjea legiuitorului să facă astfel de modificări, dar aceste modificări trebuie bine argumentate, trebuie să aibă la bază studii criminologice, studii de impact care să fundamenteze schimbarea politicii penale. În cazul nostru nu a existat nicio justificare pentru reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale care va avea drept consecință imposibilitatea tragerii la răspundere a persoanelor care au săvârșit fapte penale. De asemenea, modificările intervenite la infracțiunea de compromitere a intereselor justiției (paragrafele 80-88 din Avizul Comisiei de la Veneția), la darea de mită (paragrafele 89-93), la cumpărarea de influență (paragraful 98) au trecut de filtrul de constituționalitate, dar au fost aspru criticate în cadrul Avizului Comisiei de la Veneția.

2. Potrivit dispozițiilor constituționale Guvernul este chemat să răspundă doar în fața Parlamentului, nicidecum în fața vreunei structuri de partid. Guvernul este al României, nu al unui anumit partid, iar dumneavoastră sunteți premier al României, nu al unei structuri de partid, ca atare aveți dreptul, dar și obligația constituțională de a lua măsuri în interesul cetățenilor români, iar nu în interesul unei conduceri vremelnice a unui partid politic.

3. Guvernul nu poate uzurpa atributul parlamentului de unică autoritate legiuitoare pe un domeniu care face obiectul unei proceduri parlamentare în curs de desfășurare (decizia CCR nr. 1431/2010, decizia CCR nr. 1557/2009). Chiar dacă aceste decizii se referă la posibilitatea guvernului de asumare a răspunderii cu privire la un proiect de lege, argumentele sunt valabile și în privința emiterii unor ordonanțe de urgență.

Art. 115 alin. 4 din Constituție prevede că ”(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. În cazul de față niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Nu ne aflăm într-o situație excepțională, ci în situația în care se derulează o procedură parlamentară. Intrarea în vigoare a acestor modificări nu doar că poate fi amânată, ci chiar ar trebui amânată până la punerea în acord cu recomandările Comisiei Europene

1. și cu Avizul Comisiei de la Veneția. Dispozițiile a căror modificare se solictă sunt în vigoare de ani de zile, iar deciziile CCR produc ele însele efecte obligatorii, astfel încât intrarea în vigoare a modificărilor poate fi amânată până la adoptarea lor în cadrul procedurii parlamentare. Nici pretinsa urgență constând în punerea în acord a legislației noastre cu cele două directive europene referitoare la confiscarea extinsă și la prezumția de nevinovăție nu poate fi reținută. Pe de o parte nu există riscul declanșării procedurii de infringement împotriva României câtă vreme însăși Comisia Europeană ne-a solicitat să evităm intrarea în vigoare a acestor prevederi și să reluam toată procedura de legiferare cu privire la aceste coduri. În plus, sunt foarte puține articole în cadrul acestor proiecte care au legătură cu cele două directive. Cea mai bună dovadă este că în Parlament a fost promovat un proiect de lege al Guvernului (PLX 537/2017) de punere în acord a legislației cu cele două directive, proiect care modifica doar câteva articole din coduri. Restul sutelor de modificări care se regăsesc în propunerile legislative aflate în prezent în procedura parlamentară a reexaminării după controlul de constituționalitate nu au nicio legătură cu deciziile CCR sau cu cele două directive. Desfășurarea normală a unei proceduri parlamentare, firești în orice democrație, care implică și posibilitatea declanșării unui control de constituționalitate înainte de promulgare, nu poate fi considerată tergiversare și motiv de adoptare a unui act normativ aflat în procedură parlamentară prin ordonanță de urgență. Dacă nu am fi contestat la CCR aceste proiecte, ar fi fost în vigoare acum peste 100 de articole neconstituționale, ceea ce este de neconceput într-un stat de drept. Iată că nu a fost vorba despre vreo șicană din partea opoziției, a Președintelui sau a ÎCCJ, ci a fost o intervenție salutară. Mai mult decât atât, chiar procedura parlamentară a fost una urgentă, iar dezbaterile au fost mai mult mimate, reprezentanții asociațiilor profesionale ale magistraților fiind determinați să părăsească lucrările din cauza tratamentului ireverențios la care au fost supuși în cadrul Comisie speciale, sau din cauza numărului exagerat de mare de amendamente care erau puse în discuție ad hoc, fără a fi comunicate în timp util. Caracterul exagerat de rapid al acestor așa-zise dezbateri a fost prezentat și în cadrul Raportului CE din cadrul MCV, dar și în cadrul Avizului Comisiei de la Veneția (paragrafele 34-39).

2. Dimpotrivă, adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență ar putea declanșa o procedură de infringement împotriva României, astfel cum s-a întâmplat în cazul Poloniei care a pierdut procesul intentat de Comisia Europeană în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, procedură care ar putea avea ca efect obligarea României la plata unor daune cominatorii imense pentru fiecare zi de întârziere.

Argumentul potrivit căruia emiterea unei ordonanțe de urgență care să vizeze doar articolele apreciate de CCR ca fiind constituționale nu poate fi primit deoarece CCR nu face o analiză a oportunității unor modificări legislative (relevante sub acest aspect sunt paragraful 10 din Avizul Comisiei de la Veneția), ci strict asupra constituționalității. Marja de apreciere a legiuitorului este foarte mare. Ca atare, nu toate articolele ”constituționale” sunt și oportune, benefice pentru societate. Spre exemplu, legea ”recursului compensatoriu” în urma căreia au fost eliberați peste noapte cca. 9000 de deținuți a fost declarată ”constituțională”, deși este o lege aspru criticată. Tot astfel, dezincriminarea unor fapte (cum este neglijența în serviciu), scăderea termenelor de

1. prescripție a răspunerii penale, relaxarea condițiilor pentru acordarea liberării condiționate, îngreunarea administrării unor probe, acordarea unor drepturi suplimentare suspecților sau inculpaților fără întărirea corelativă a drepturilor persoanelor vătămate, toate acestea luate separat, articol cu articol pot fi considerate ”constituționale”, deși efectul asupra mecanismului de tragere la răspundere penală a infractorilor este unul devastator. Sunt favorizate nu doar infracțiunile de corupție, ci și infracțiunile cu violență. Nu putem să nu observăm că toate aceste sute de modificări ale Codului penal și de procedură penală sunt în favoarea infractorilor, niciuna dintre modificări nu este în favoare victimelor infracțiunilor. Și aceste victime sunt cetățeni ai acestei țări.

2. Punctul de vedere al magistraților, ignorat până acum, ar trebui să se facă auzit. Modificările preconizate au stârnit critici ferme din partea magistraților. În prezent, mai multe asociații profesionale ale magistraților, între care Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție”, v-au solicitat public, în mod argumentat, abandonarea unui astfel de proiect.

3. De asemenea societatea civilă, reprezentată de zeci de ONG-uri, și-a exprimat dezacordul față de ideea emiterii unei OUG de modificare a CP și CPP sau de amnistie și grațiere.

4. ISSPOL a realizat de curând un sondaj de opinie din care a rezultat că peste 90% dintre români se opun amnistiei și grațierii.

5. România are nevoie de stabilitate. După frământările sociale din această perioadă, care au debutat cu protestele de stradă declanșate de OUG 13/2017 și au culminat cu protestul din 10 august 2018, România are nevoie de liniște, mai ales în contextul frământărilor sociale din alte state membre ale UE și al preluării președinției Consiliului Uniunii Europene. Cu siguranță emiterea unei astfel de ordonanțe de urgență poate declanșa ample proteste de stradă care și poate vulnerabiliza și mai mult România”.

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.

Prezidentiale-2019.ro

Folosim cookie-uri pentru a va asigura o interactiune cat mai buna cu site-ul. Prin continuarea navigarii permiteti utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord Detalii