Constanța. Bd. Tomis, colț cu Ferdinand. Cu 40 de ani în urmă aici era un magazine în care se vindea bragă rece și covrigi calzi. Astăzi nu se vinde nimic. Localul este închis. Pe stânga și pe dreapta bulevardului sunt o grămadă de magazine goale, de închiriat sau de vânzare. Centrul istoric al Constanței, oraș turistic, este o ruină. Ca mai tot litoralul românesc, dealtfel.
Mai jos de primărie, în fața Muzeului de artă popular, o tablă pusă pe o clădire spune, de cinci ani, că imobilul, părăsit, riscă să se prăbușească. Clădirea este lipită de o terasă unde turiștii beau bere.
Mai jos, un fost hotel din centrul vechi, o clădire ceaușistă, are geamurile sparte. Este părăsită. Peste drum, un teren viran, locul pe care se afla cândva cinematograful în aer liber.
Multe, foarte multe clădiri împachetate în material plastic pentru a le ascunde rănile neîngrijite. Clădiri care au fost cândva frumoase. Acum sunt șubrede, riscă să se prăbușească chiar și fără cutremur.
Iar în Piața Ovidiu, un schelet din beton, lăsat așa, neterminat, încă din anii 1990. Constanța pare să fi trecut printr-un război. Un război tăcut și nimicitor.
Faleza. Pe gardul de protecție scrie că ar fi bine să nu te sprijini de bare (bare de protecție, desigur), să nu cazi în mare. Sunt șubrede. Au fost vopsite peste rugină, se vede déjà cum iese roșeața la suprafață.
Cazinoul. O ruină înconjurată cu un gard. Panoul contructorului spune că acest gard înseamnă ”punerea în siguranță a Cazinoului”. Lucrarea a început în octombrie 2018 și s-a terminat în decembrie 2018, dar… a durat 24 de luni. Așa scrie pe pancartă.