Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Marii Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul).
Se spune că pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserica cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina să-și dăruiască hainele sale săracilor.
După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vietuitori aleși, se îndreaptă spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Țară Sfânta, în dorința de a-și petrece restul viețîi în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în puștiul Iordanului.
Din puținele știri privitoare la viața ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteșți. Sfântul Varlaam scrie în Cazania să: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul.
A fost îngropată că o străină. Potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească.
Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului.
Dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasa, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceștia îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis ” și care nu era altă decât Cuvioasa Parascheva ” i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva la loc de cinste.
Credincioșîi au înțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în biserica Sfințîi Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urmă rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște.
În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, fiind așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.
În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupația turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaște sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.
După lupta de la Nicopole din anul 1396, moaștele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, în anul 1398.
În 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind așezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică.
Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. După transformarea acestei biserici în moschee, moaștele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) și Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Strămutarea moastelor Cuvioasei Parascheva la Iași
Vasile Lupu ctitorind la Iași biserica „Sfințîi Trei Ierarhi” și amintindu-și de Ioan Asan, care la vremea sa a strămutat moaștele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol că moaștele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iași.
Plătește toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, și astfel, patriarhul Partenie I și membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei.
Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) și așezate pe 14 octombrie 1641, în Mănăstirea „Sfințîi Trei Ierarhi“. În anul 1887, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iași.
Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granițe
Bisericile care au că ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva sunt într-un număr mare.
Astfel, în Arhiepiscopia Bucureștilor sunt peste 33 de biserici, în Arhiepiscopia Târgoviștei 18, în Episcopia Buzăului 29, în Episcopia Dunării de Jos 24, în Episcopia Alexandriei și Teleormanului 4, în Arhiepiscopia Iașilor 35, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților 5, în Episcopia Romanului 22, în Arhiepiscopia Sibiului 47, în Episcopia Maramureșului și Satmarului 6, în Arhiepiscopia Timișoarei 18, în Episcopia Caransebesului 5, în Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxă a românilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul „Sfânta Parascheva”, construită în anul 1834. Românii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franța), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al căror hram este Sfânta Parascheva.
Într-o predică închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mărturisit că Sfânta Parascheva îi ajută pe toți oamenii care își îndreaptă rugăciunile către ea: „Sfințîi, din orice neam ar fi ei, sunt sfinții lui Dumnezeu și ii ajută pe toți oamenii smeriți care cu evlavie multă cer ajutorul sfinților.
De aceea, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună popoarele în comuniune de rugăciune, în unitate frățească. Adună laolaltă pe români, bulgari, greci, sârbi și pe toți cei care o cinstesc cu multă evlavie.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este mult folositoare pentru toți creștinii, dar mai ales pentru toți cei care au evlavie deosebită față de ea.
Sfânta a fost tânăra când a trecut la viață veșnică. Se vede această mai ales la Iași în perioada examenelor când studenții, cu multă evlavie, cer ajutorul ei că să reușească la examene. De asemenea, sunt oameni bolnavi care vin de la depărtări mari că să primească ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva”.Adrian Cocoșilă
Sfânta Parascheva – Sfânta Vineri
Sărbătoarea Sfintei Vineri, foarte populară în rândul românilor, provine din cultul zeiței române Venera (latinescul „venere“ înseamnă „ziua săptămânii dedicată lui Venus“), zeița frumuseții și a dragostei. Întrucât vestea despre minunile Sf. Parascheva se raspandise în toată țară, ea a fost numită Vinerea Mare de toamna sau Vinerea celor 12 vineri.
De altfel, onomasticul grec „paraskevi“ înseamnă „a cincea zi a săptămânii, vineri“. Sfânta Vineri era considerată stăpână peste lumea femeilor, îndeletnicirile acestora (cusutul, torsul, țesutul) fiind controlate de ea.
Considerată apărătoarea călătorilor, păsărilor și animalelor, ea dăruia și frumusețe fetelor ce o ascultau. În cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spălau rufe și nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite și lăsate văduve (Sfânta fiind văduva).
Mai erau interzise spălatul pe cap, împrumutatul din casă și petrecerile. Aceste superstiții au căzut astăzi în uitare, ele nefiind încurajate de Biserica.
Tot astăzi, facem pomenirea:- Sfinților Mucenici Nazarie, Protasie, Ghervasie și Chelsie;- Sfântului Mucenic Silvan; a Sfântului Mucenic Petru Avselamul;- Sfântului Eftimie și a patruzeci de sfinți mucenici din Egipt și Palestina.
Mâine, facem pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Luchian.
