Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos
Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește până astăzi pentru a arată că Domnul întru toate a luat trup asemenea nouă și S-a supus rânduielilor Legii și că nimic nu a stricat din cele vechi, ci doar a împlinit toate.
Mântuitorul Hristos a primit această pentru a împlini și desavarsi rânduiala Legii Vechi, astfel încât să să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh, a inimii.
Că să astupe gurile ereticilor, care îndrăznesc a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut că o nălucire, El a îndeplinit și această rânduiala la Templu. Căci, de n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat împrejur? Ba mai mult, El a închis și gurile iudeilor celor rău credincioși, care îl acuzau că strică Legea.
Astfel, după opt zile de la Nașterea Lui din Fecioara Maria, a binevoit să fie adus în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Așa a fost tăiat împrejur și I s-a dat numele Iisus, precum Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria la Bună Vestire.
Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei
Sfântul Vasile cel Mare a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonița de necredință lui Arie.
Sfântul ierarh Vasile a aparat cu toată puterea dreapta credință și a îndrăznit să mustre chiar în față pe împăratul Valens, căzut și el în erezia lui Arie.
Tatăl lui Vasile era din Pont și se numea tot Vasile, iar mama să era din Capadocia și se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în știință pe cei din timpul sau și pe cei din vechime, căci învățase toată filozofia și toate științele din vremea aceea. Apoi, a fost sfințit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Sfântul Vasile a fost “un om foarte înalt la stat și drept că o făclie, uscățiv și slăbit de ajunare și de veghere, oacheș la față, dar obrazul îngălbenit, nasul lunguieț, sprâncenele cercuite și plecate, asemenea omului gânditor, fruntea încrețită, umerii obrajilor ieșiți, tâmplele adâncite, cam pleșuv la par, cu barbă destul de lungă, căruntă pe jumătate”.
Sfântul Vasile a dus lupte grele pentru credință ortodoxă. Prin cuvântările sale, sfântul a lovit în credințele ereticilor, apoi a dat învățături și îndemnuri pentru bună întocmire a vieții de zi cu zi, a luminat tainele cele adânci ale făpturii, a păstorit turmă lui Hristos, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul sau vestit, numit Vasiliada.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.
Tot în această zi, Biserica face pomenirea:
Sfântului Vasile din AnciraSfântului Mucenic TeodotSfântului Grigorie, tatăl Sfântului Grigorie Teologul
Mâine, 2 ianuarie 2010, prăznuim pe Sfântul Ierarh Silvestru al Romei și pe Sfântul Serafim de la Sarov.
