Tehnologia, reglementată la noi prin OUG 64/2011, se referă la stocare în subteran a bioxidului de carbon emis de industria poluantă. Adică fabricile nu vor mai afuma atmosfera ci vor injecta sub presiune bioxidul de carbon produs de ele la 800 de metri sub pământ. Metoda va fi folosită şi pentru revigorarea zăcămintelor de petrol epuizate – lucru care va dubla rezervele de ţiţei existente.
Stocarea geologică a bioxidului de de carbon (CO2) este o metodă de a reduce poluarea industrială actuală. Este un proiect european amplu, care va fi experimentat în 12 ţări ale bătrânului continent, printre care şi România.
Proiectul românesc ar trebui să se desfășoare la termocentrala Turceni. Aici cărbunele care arde încălzeşte apa în cazane speciale, iar aburul sub presiune pune în mişcare turbinele care produc curent electric. În fine, din arederea cărbunelei mai sus amintit rezultă mult bioxid de carbon, care este eliberat în atmosferă prin coşurile termocentralei. Dar bioxidul de carbon este cel mai puternic factor de poluare din lume şi este principala cauza a efectului de seră care a determinat fenomenul numit „încălzirea globală”.
Prin noua tehnologie, gazele produse de termocentrală nu vor mai fi lăsate în atmosferă, ci vor fi captate şi injectate sub presiune într-o structură geologică specială, care va reţine bioxidul de carbon poluator pentru totdeauna.
Rezerva de ţiţei poate ajunge la un miliard de barili
Responsabilă pentru acest experiment este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Dacă tehnologia se va dovedi viabilă, bioxidul de carbon va fi injectat şi în zăcămintele de petrol şi gaz epuizate pentru a le ”stoarce” de tot ce a a mai rămas în ele. Şi a rămas destul…
Tehnologia actuală nu poate extrage decât 15% dintr-un zăcământ de petrol, d epildă. Restul rămâne în pământ. Prin injectarea în acel zăcământ a unui amestec de bioxid de carbon şi apă sub presiune, se se mai pot recupera 10% din ce a rămas acolo, iar petrolul eliminat este înlocuit de bioxidul de carbon care se stochează în subteran. Se rezolvă astfel o problemă de poluare şi una legată de rezervele de ţiţei. Raportat la cât petrol mai avem, rezervele exploatabile de ţiţei vor fi aproape dublate. La fel se poate face şi la zăcămintele de gaze naturale. Rezervele explotabile actuale ale României sunt acum de aproxiamtiv 600 de milioane de barili de petrol (un metru cub = 6,28 barili). Prin injectarea cu bioxid de carbon, rezerva exploatabilă ar putea ajunge la un miliard de barili.
Se va realiza o reţea de conducte continentală pentru dirijarea CO2 spre zonele de stocare”
Nu peste tot în Europa există structuri geologice care se pretează la injectarea cu bioxid de carbon. Acestea se găsesc în România, Polonia, Germania, Danemarca, Anglia, Franţa şi Spania. Planul european urmăreşte realizarea unei reţele continentale de conducte care să preia bioxidul de carbon din toate unităţile poluatoare şi să îl conducă în zonele unde existră posibilitatea stocării geologice sub presiune.
