”Doctorii” de tablouri ”bolnave” trebuie să fie pictori, chimiști și fizicieni deodată 1
tablouri
Știință și Tehnologie Social

”Doctorii” de tablouri ”bolnave” trebuie să fie pictori, chimiști și fizicieni deodată

Aparatul de radiografiat tablouri bolnave seamănă cu o nocturnă de stadion de fotbal, în miniatură. Prin fața lui, în laboratorul restauratorilor Muzeului de Istorie și Arta al Bucureștilor, au trecut, pe rând, mari pictori ai lumii, de la Renaștere sau școala olandeză, până la clasicii români.

Tot ce este patrimoniu în pictură trebuie să treaca periodic prin laboratorul de restaurare. Multe dintre aceste obiecte de artă, cele care nu au fost ținute în condiții optime, suferă de boli care sunt transmisibile la om. De aceea restauratorii trebuie să lucreze cu masca pe figură. Trebuie să aibă imaginație pentru a nu contracta bolile de care sufera tablourile, boli contagioase la om. Sau pentru a nu se otrăvi cu substanțele care se folosesc la recondiționarea pânzelor. De aceea restauratorii au sporuri de toxicitate și, uneori, suferă de boli profesionale.

Dupa radiografie, raze ultraviolete, raze X, Roentgen sau în infraroșu, se fac teste chimice, apoi se trece la restaurarea propriu-zisă, cu bisturiu, pensetă, pensulă și culorile care trebuie să fie identice cu originalul. Apoi se trateaza cu substanțele de care are nevoie. ”Un tablou restaurat seamănă cu un om operat de ulcer. Intervenția reușește, bolnavul se însănătoșeste, dar va ține regim toată viața”, spune Ion D. Popa, unul dintre restauratorul prin mâinile cărora au trecut sute de tablouri de patrimoniu, unele de valoare inestimabilă.

Tablourile împușcate la Revoluție au fost greu de restaurat

Cât stă o pânză la ”spitalul de tablouri” depinde de nivelul deteriorării. Cele împușcate în Biblioteca Universității și Muzeul de Artă în 1989, de pildă, au fost foarte greu de refăcut, deoarece, pe lângă locurile ciuruite, suprafețele lor au fost acoperite cu un strat de fum, foarte greu de înlăturat.

Au fost cazuri în care stratul de culoare de pe tablou a trebuit mutat pe altă pânză, cum a fost un tablou al olandezului Ryckaert David. Efectiv, ca să ne exprimăm așa, s-a luat stratul de pictură original și s-a pus pe o pânză nouă.

Lucrările care ies din mâinile lor sunt garantate 50 de ani. După care trebuie să treacă din nou prin laborator, deoarece trebuie curățate din nou de stratul de oxizi determinat de lumină.

Restaurează tablouri de sute de mii de euro

Tehnic, reflectografia se face cu raze ultraviolete, pentru a diferenţia pictura originală de repictările ulterioare, şi cu infraroşii, pentru a vedea ce ascunde fiecare strat al picturii, începând cu cel de bază, unde autorul a creionat formele pe care le-a umplut apoi cu vopsea. Acest diagnostic spune totul despre operă, respectiv dacă este originală sau nu, ce deteriorări are şi cum se poate restaura.
“Abia după aceste investigaţii începe restaurarea propriu-zisă. Un restaurator de tablouri trebuie să fie neapărat pictor, pentru a putea reconstitui un tablou, acolo unde este cazul. De asemenea, trebuie să aibă cunoştinţe de chimie şi de fizică, pentru a şti cum să remedieze suportul pe care a fost pictată opera”, ne-a explicat Ioan D. Popa, care împreună cu Simona Predescu sunt restauratori, altfel spus doctorii de tablouri din Muzeul de Artă Theodor Aman, Bucureşti. Valoarea pânzelor care le trec zilnic prin mâini, spre “vindecare”, poate ajunge la sute de mii de euro.

 

Voi ce părere aveți? Așteptăm comentariile voastre mai jos.

Prezidentiale-2019.ro

Folosim cookie-uri pentru a va asigura o interactiune cat mai buna cu site-ul. Prin continuarea navigarii permiteti utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord Detalii