„Am făcut salturi uriașe și ne-am lăsat amprenta pe cer. Acum, construim următorul capitol, revenind pe lună pentru a rămâne. Suntem NASA – și după 60 de ani, tocmai începem un alt capitol”, anunţă NASA. Mergem di nou pe Lună? Da! De ce? Să vedem…
Motivul pentru care marile puteri se întrec în colonizarea lunii nu este doar dragostea pentru aventura cosmică, ci lucruri palpabile, legate de polticile economice ale viitorului. Concret: cine va stăpânii Luna, va stăpânii energia viitoare a Terrei, după ce petrolul se va termina.
După ce China a trimis un robot numit ”Iepurele de Jad” care să cerceteze suprafaţa Lunii, Rusia a anunţat şi ea că are planuri de colonizare a satelitului natural al Pământului.
Conform Agenţiei Spaţiale Ruse, proiectul Moscovei urmăreşte „crearea unei baze pentru extragerea resurselor naturale ale Lunii”. Aceeaşi motivaţie a căutării resurselor au dat şi chinezii pentru ţopăielile selenare ale ”Iepurelui de jad”. Dar ce fel de resurse există pe Lună?
”Solul lunar este bogat în Helium-3. Din acesta se poate extrage un izotop care ar putea fi folosit în reactoarele pe baza de fuziune nucleară pentru a produce o energie mult mai curată decât cea produsă de reactoarele nucleare din prezent. Rezervele de Helium-3 de pe Lună sunt de ordinul a milioanelor de tone. Se estimează că în jur de 20 de tone ar fi suficiente pentru a acoperi nevoile energetice ale Uniunii Europene pe un an”, spune Agenţia Spaţială Română.
Menţionăm că România este parte parte a unui proiecte ambiţios derulat în Franţa, privind construirea primului reactor de fuziune nucleară, care, spre deosebire de cele actuale, de fisiune, nu lucrează cu materiale radioactive periculoase, adică produce energie curată.
De asemenea, România participă la cucerirea Cosmosului în calitate de Stat Membru al Agenției Spațiale Europene (ESA) prin Programul de Explorare Robotică a Planetei Marte, care își propune să aducă primele mostre de sol de pe planeta Marte în laboratoare de pe Pământ.
Autorii proiectului rusesc de colonizare a Lunii cred că e nevoie, din partea lor, de o „explorare dinamică”, adică rapidă, a Lunii, pentru că: „principalele state implicate în proiecte spaţiale vor începe explorarea şi anexarea unor teritorii lunare potrivite pentru oportunităţi viitoare de uz practic în următorii 20-30 de ani”. Adică marile puteri îşi vor însuşi teritorii selenare în ciuda faptului că tratatul internațional cu privire la Lună, “Moon Treaty” interzice orice drept de proprietate pe Lună. Din păcate, el nu a fost semnat decât de 11 state până în prezent.
Se vorbeşte destul de puţin despre faptul că pe Lună s-a descoperit… apă, în cantităţi mari, sub formă de ghaţă. ”Tehnologia utilizării hidrogenului și oxigenului drept combustibili pentru rachete, din apa sub formă de gheață descoperită pe Lună, este deja foarte matură”, spune comunicatul agenţiei Spaţiale Române. Adică, transformarea apei în sursă de energie pentru motoare cu ardere internă este deja o tehnologie stăpânită de omenire, dar puţin mediatizată…
