La sfârșit de săptămână, în luna mai, mulți vor merge la mare, în condițiile în care apa este, deocamdată, rece. Cât să stai pe plajă? Poți să faci și altceva?… Da, poți să faci multe! Nici nu vă închipuiți cât de bogată este Dobogea în obiective turistice!
După ce treceți podul Cernavodă nu mergeți înainte, încercați altă rută, spre dreapta, înspre localitaea Ion Corvin. Aşa ajungeți în Dobrogea de sud, un ținut colinar care nu numai prin peisaje, dar şi prin obiective turistice poate concura cu orice altă zona a țării. Să numim numai Mănăstirea Dervent şi Peştera Sfântului Andrei, leagănului creştinismului românesc, şi ar fi deajuns.
Piatra crește singură din pământ
În incinta bisericii de la mănăstirea Dervent, din sudul Dobrogei, există o cruce de piatră, făcătoare de minuni, care a crescut singură din pământ şi, se spune, continuă să creasc în mod uluitor în fiecare an. Conform legendei, ea a apărut pe locul unde a fost martirizat un ucenic al Sfântului Andrei, apostolul lui Iisus, cel care i-a creştinat pe daci și, prin ei, pe români. Ceea ce o face să crească, spune tradiția populară, sunt lacrimile celor bolnavi care vin să se roage aici.
Cu ceva ani în urmă, piatra care creşte singură a fost acoperită cu sticlă şi s-a lăsat doar un geam mic pentru a putea fi atinsă. Asta după ce a dispărut din ea o bucată destul de mare.
Inițial, nimeni nu a putut să dea de urma hoțului.
Dar l-a prins, ca să spunem așa, chiar Dumnezeu! La şase luni de la dispariția bucății de piatră, făptașul a lăsat la poarta mănăstirii o pungă în care se afla un bilet şi partea de cruce pe care o furase. Biletul era scris chiar de hoț, acesta susținând că sperase ca roca sfântă să îi aducă noroc, dar i-a adus numai necazuri. Și îi ruga pe călugări să o ia înapoi și să îl ierte.
În apropierea Mănăstirii Dervent se află izvorul Sfântului Andrei. Se spune că apostolul a lovit pământul cu un toiag şi a izvorât apă. Pe timpul lui Ceauşescu izvorul a secat, dar a reînceput să curgă după 1990, motiv pentru care a fost amenajat aşa cum se vede astăzi.
Plecând de la Dervent, către Constanța, la un moment dat veți vedea un indicator, spre dreapta, spre Peştera Sfântului Andrei. Drumul este bun, colinele împădurite superbe. Sfântul Andrei a fost unul din apostolii lui Iisus care a venit în Dobrogea pentru a-i creştina pe daci, pe la anul 50 d. Ch. Şi a stat în peştera care astăzi îi poartă numele. Practic, aici este locul de unde a început creştinarea românilor, prin strămoşii lor, dacii.
De la Dervent reveniți pe drumul spre Constanța. Desigur, vă veți opri la cetatea şi monumentul Tropaeum Traiani, de la Adamclisi. Au fost contruite de împăratul roman Traian, după victoria pe care a repurtat-o împortiva dacilor în anul 102 d.Ch.
Dobrogea de Nord: 19% din flora europeană se află în Munții Măcinului
Unul dintre principalele puncte de atracție este valoarea ecologică remarcabilă a acestor munți şi prezența multor specii floristice. În această regiune există aproximativ 1.900 specii de plante reprezentând peste 19% din flora europeană, numărul acestora fiind comparabil cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica. Munții Măcin şi împrejurimile lor sunt singurele zone din România unde încă mai există suprafețe importante de vegetatie naturală de stepă care nu se găseşte în alte părți ale României sau altundeva în Balcani.
Ajungem în Babadag. Drumul principal face la un moment dat o curbă la stânga, spre centrul localității, dar înainte de curbă se face un drum pietruit, spre dreapta, care urcă panta abruptă către muntele împădurit din vecinătatea oraşului. După câteva sute de metri pe această variantă apare o colină cu multe sculpturi în piatră. A fost o tabără de creație pentru copii. Cândva pe această pantă existau şi sculpturi în lemn, dar le-au luat localnicii şi le-au folosit pe post de lemn de foc, pentru că erau bine uscate şi nu le-a cerut nimeni socoteală pentru ele. Lemnul din pădure este protejat, dar sculpturile nu. Peste drum de această fostă tabără de creație o înălțime țuguiată ca o căciulă ascunde în vârf un monument ieşit din comun. Este vorba despre un mormânt musulman sacru. Pentru a ajunge sus trebuie să urci panta abruptă pe jos, pentru că nu există decât poteci tăiate cândva de şuvoiale de apă – despre care vom vorbi mai jos.
Legenda spune că un sfânt musulman, pe numele său Sari Saltuk Baba, propovăduitor al religiei mahamedane în Balcani pe la anul 1300, i s-a aratat în vis unui păstor din Asia Centrală şi i-a cerut să vină în ținuturile Dobrogei şi să-i caute mormântul. Trecuseră deja 200 de ani de la moartea lui Sari Saltuk Baba. În urma visului pe care l-a avut, păstorul Koyun Baba şi-a lăsat gospodăria asiatică şi a venit pe țărmurile româneşti ale Mării Negre.
Păstorul a găsit mormântul lui Sari Saltuk la Babadag – care în turcă înseamnă „Muntele Tatălui” – şi a devenit el însuşi un sfânt.
Locul are mai multe legende care sunt legate de numele Koyun Baba, supranumit şi Tatăl Oilor. Se spune că la un moment dat de pe acest munte a pornit un şuvoi de apă izvorât din pământ, care amenința Babadagul. Conform legendei, dregătorii din zonă au încercat să arunce pe fundul fântânii naturale pământ şi piatră, dar şuvoiul era de neoprit. Koyun Baba a venit cu ideea că lâna oilor se va îmbiba şi apa îşi va urma cursul prin peşterile pământului, lăsând oamenii de la suprafaȚă să îşi trăiască viaȚa liniştiȚi. Lâna cărată cu mii de care pe dealul țuguiat a fost aruncată pe fundul craterului şi apa a fost învinsă. După ce şi-a dat obştescul sfârşit, Koyun Baba a fost înmormântat chiar pe acest munte. De atunci, la fiecare sărbătoare importantă musulmanii asudă urcând dealul cu poteci abrupte, trăgând după ei berbecul de jertfă. Animalul este legat de un altar rudimentar, din lemn, şi sacrificat, după ce imamul îi citeşte rugăciunile de rigoare. Oamenii cred că aceste sacrificii îl înduplecă pe Allah, care le dă sănătate şi spor în casă.
Ritualul de la mormântul lui Koyun Baba
Ritualurile religioase au fost însoțite, la templul Tatălui Oilor, de obiceiul legării cârpelor de copacii din jur. Astfel, monumentul funerar al păstorului Koyun Baba a devenit, nu se mai ştie de când, un fel de Mecca a Dobrogei. În fiecare an mii de persoane vin aici şi urcă panta abruptă, lungă de aproximativ un kilometru, pe coate şi pe genunchi.
Ajunşi acolo, credincioşii spun rugăciuni, rup bucăȚi de stofă din hainele pe care le poartă şi le agaȚă de crengile copacilor din imediata vecinătate a monumentului. Unii aduc ştergare, batiste sau lasă chiar bani.
După ce te desfeți cu priveliştea extraordinară de pe acest munte, porneşti înapoi către centru Babadagului, pentru a lua drumul Tulcei. Tai centrul oraşului de la gurile Deltei şi faci stânga spre Somova. După aproximativ 35 de kilometri se face un drum la stânga, spre Manastirea Cocoş, înfiptă la baza unui deal acoperit cu pădure de tei. Numele aşezământului porneşte de la o legendă, se spune că într-o noapte, demult, s-a auzit un cântec de cocoş de munte şi o bătaie de toacă. Locul cerea o mănăstire, lucru care s-a şi întâmplat.
Mănăstirea de la „Râul de oțel”
Mănăstirea Cocoş este vizitată de foarte mulți credincioşi pentru că adăposteşte rămăşițele pământeşi a patru martiri creştini din secolele III – IV care au fost decapitați în perioada prigoanei romane împotriva creştinilor şi înhumați într-o criptă descoperită la Niculițel în 1971. Rămăşițele pământeşti ale martirilor au fost aduse la Mănăstirea Cocoş. Anual, între 2 şi 4 iunie, trupurile martirilor, considerați sfinți aducători de ploaie, sunt purtate într-o procesiune religioasă pe o distanță de 25 de kilometri, de la Mănăstirea Cocoş la Isaccea, locul unde au fost decapitați, de aici la Niculițel, locul unde au fost înhumați cu 1.600 de ani în urmă, stau o noapte timp în care se ține slujba de priveghi, apoi se reîntorc la Mănăstirea Cocoş.
La câțiva kilometri depărtare se află o altă locație religioasă, care este şi turistică pentru cunoscători: Mănăstirea Celic-Dere. Numele înseamnă, în limba turcă, râul de oțel şi vine de la pârâul din apropiere. Mănăstirea Celic-Dere are în curte o moară de vânt autentică. Aici se află singura biserică supraetajată din România, adică sub lăcaşul de cult se află o altă biserică, mai veche, cu hramul Izvorul Tămăduirii, care a servit un timp ca paraclis de iarnă.
Cheile Dobrogei – peştera regelui get Dapyx
Coborâm înapoi spre Constanța. La un moment dat se face un drum la dreapta, către Casimcea. Intrați pe el şi mergeți spre Cheile Dobrogei.
Această locație se află pe versantul drept al văii Casimcea, în județul Constanța, la aproximativ 45 de kilometric Nord-Vest de Constanța. Cheile Dobrogei sunt declarate rezervație complexă şi teoretic, cațărararea este interzisă în zonă. Calcarele cheilor reprezintă nişte rămăşițe de atoli, ceea ce justifică forma semirotundă a pereților. Pereții sunt orientați est-vest şi nu au o înălțime mai mare de 40 de metri.
Accesul se face numai cu maşina pe ruta Hârşova sau Constanța (depinde de directia de mers) – Kogălniceanu spre localitatea Târguşor, aflată la 12 kilometri distanță. La jumătatea satului este indicator dreapta, spre Pantelimon. După 8 kilometri pe câmp, apare indicatorul cu „rezervația Cheile Dobrogei” şi drumul începe să coboare spre chei.
Istoricul Cassius Dio povesteşte cum generalul roman Crassus luptă împotriva regilor geți din Dobrogea de azi Roles, Zyraxes şi Dapyx. Pentru a reuşi, el se aliază cu Roles, unul dintre conducătorii geților dobrogeni. Generalul roman îşi concentrează forțele pentru a-l bate pe Dapyx, cel mai hotărât inamic al romanilor. Dapyx este învins prin trădare, iar romanii îl zidesc de viu, cu oşteni cu tot, în peştera Keiris, de unde îşi conducea ostilitățile împotriva armatei imperiale. Crassu se bate apoi cu Zyraxes, pe care îl alungă în ținuturile scitice de la nordul Mării Negre.
Este posibil ca această legendă să fi stat la baza primelor cercetări speologice în Dobrogea. Cert este că, în urma acestor cercetări s-au descoperit un număr destul de mare de peşteri. Ele sunt în general de dimensiuni reduse, dar au o importantȚă istorică deosebită.
De exemplu, în peştera La Adam s-a descoperit un sanctuar al Zeului Mitra (sec I-II e.n.). În peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei s-au găsit unelte care atestă locuirea sa de către om încă din paleoliticul inferior. În peştera Casian a sălăşuit cuviosul Casian Romanul, sărbătorit în calendarul creştin-ortodox pe 28 februarie.
Una peste alta, în zona Cheilor Dobrogei se găsesc nu mai puțin de nouă peşteri: peştera La Adam; peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei; peştera Adăpostul Rândunelelor; peştera Mare din Chei; peştera Aven; peştera Casian; peştera Babei; peştera de la cariera nouă; peştera de la Mireasa.
Mănăstiri: cazare/hrană
Pentru călătorul care ajunge întâmplător la mănăstirile din Dobrogea poate fi dificil să găsească hrană şi cazare. Mai ales în zilele de sărbători. Dar nu imposibil!
La Dervent există o casă de oaspeți, dar de regulă este plină de pelerinii care vin aici anunțați din timp şi unde li se oferă prioritar cazare şi masă. Există posibilitatea cazării în limitele locurilor libere, dar recomandăm turistului să contacteze din timp mănăstirea pentru a afla cu certitudine dacă sunt locuri. Mănăstirea Dervent are site şi de acolo se pot lua datele de contact. În ce privesc costurile putem spune că este un fel de taxa, care se plăteşte la fața locului, sau se oferă ca donație. De sărbători vin autocare întregi, astfel că trebuie să fiți prevăzători.
La mănăstirile din Tulcea, precum Cocoş şi Celic Dere, regimul este asemănător. Pe site-ul Mănăstirii Cocoș există un număr de telefon pentru turiști.
Se poate discuta și la fața locului despre cazare şi masă, în cazul în care vă hotărâți pe moment să rămâneți peste noapte la una dintre mănăstiri. Dar cel mai corect este ca doritorii să discute în avans cu reprezentanții mănăstirii, să fie siguri că au unde înnopta.
