Sute de mii de români sunt obligaţi să monteze detectoare de gaze, chiar dacă locuinţele lor sunt încă racordare la sistemele centralizate de distribuţie a energiei termice, iar oamenii au doar un aragaz acasă. Dacă refuză, li se taie gazul până acceptă să plătească ”taxa de protecție” pentru firmele ”prietene” cu statul. Vă prezentăm cazul concret al unui bloc cu 40 de apartamente din Sectorul 5 unde s-a sistat furnizarea de gaze. În imobil locuiește și jurnalista Narcisei Iorga, membră a Consiliului Național al Audiovizualului. Iată ce spune pe Facebook:
”Da, știu că e Sf. Andrei. La mulți ani, tuturor celor ce poartă un nume sfânt, atât de frumos! Doar că, tot astăzi, se împlinește o săptămână de când eu nu am gaz în blocul cu 40 de apartamente, în care locuiesc. Sectorul 5, București. M-am hotărât să scriu despre o lege ce lasă pradă, unor escroci, oameni fără nicio vină. Zice că ne ferește de nenorociri. Aiurea!
O firmă de prestări servicii încheie un contract cu un președinte de asociație de proprietari pentru montarea detectoarelor de gaz. Nu există acordul adunării generale a proprietarilor. Președintele, cu sau fără comision, vine cu administratorul blocului și cu directorul firmei și amenință proprietarii că dacă nu sunt de acord să monteze detectoarele, vor avea pe conștiință tot blocul, care va rămâne fără gaz pe termen nelimitat. Da, vin sărbătorile. E frig afară și e foarte greu să gătești pe reșou. Președintele face ce vrea el, pentru că poate. Așa e legea. Oamenii mai slabi de înger cedează. Unii plătesc pe loc, ca să nu creeze probleme în bloc. Se face verificarea instalației. Nicio defecțiune. Jumătate dintre proprietari nu vor să monteze detectoare pentru că blocul are, din construcție, câte o grilă de ventilație în fiecare bucătărie. Deci, detectoarele nu sunt obligatorii. Și ce dacă! Vineri, 23 noiembrie, firma oprește gazul. Nu spune pentru cât timp. Îl oprește și gata! Președintele asociației e pe mână cu un membru al comitetului executiv, care sună, pe 24 noiembrie, la Distrigaz și anunță că nu știe de ce are gazul oprit. În fapt, ei au încheiat contractul pentru montarea detectoarelor, dar cică nu știu de ce e oprit gazul. Distrigaz vine și constată că furnizarea de gaz e sistată de către o firmă acreditată ANRE, care susține că a constatat defecțiuni. Nimeni din bloc nu a primit vreun proces verbal că ar avea defecțiuni. Operațiunea e clară: dacă firma raportează o defecțiune, detectoarele devin obligatorii pentru tot blocul. Afacerea merge! Firma în discuție este Gazprom International Distribution, condusă de un domn care face afaceri de la clinici private la televiziune online și gaz. E omnipotent.
Luni facem sesizări la Primăria sector 5. Așa scrie în lege. Reclamăm abuzul președintelui de asociație. E chemat rapid cu documentele. Președintele acuză dureri în cot. Ne anunță la avizier că își dă demisia. Convocăm ședința adunării generale. Legea ne dă un termen clar pentru convocare. Fix peste o săptămână putem să ne întâlnim în ședință și să facem noi alegeri. Până atunci, fără gaz.
Marți sesizăm ANRE. Online, că suntem în țara cu cea mai mare viteză la internet. După cinci zile, nu avem nici măcar un email de răspuns de la ANRE că s-ar fi primit sesizarea.
Miercuri sunăm la Distrigaz, relații cu clienții. O operatoare amabilă ne spune că nu figurăm cu gazul sistat și că nicio firmă nu a raportat vreo defecțiune în blocul nostru.
Joi suntem deja disperați. Președintele refuză să ne pună la dispoziție contractul. Directorul firmei de prestări servicii zice că e acoperit de contract. Ne dă drumul la gaz dacă cumpărăm detectoare. Hai să sunăm la poliție! Secția 18. Ne răspunde un ofițer de proximitate. Îi povestim. Începe să râdă și închide telefonul. Sunăm din nou și spunem că noi nu găsim nimic de râs. Cică să lăsăm un număr de mobil că ne sună ei. Ciuciu!
Ne întâlnim în scara blocului ca să ne consultăm ce să facem. Pe președinte îl doare, în continuare, în cot. Nu ne dă contractul. Sunăm la Distrigaz, deranjamente. O operatoare ne spune că avem o defecțiune la rețeaua din bloc. Noi spunem că nu. Ea spune că da, că așa a raportat firma acreditată de ANRE.
E vineri, 30 noiembrie.
Mâine e 1 Decembrie. La mulți ani, România!”
Cum a apărut această obligaţie. Legislaţie multă şi stufoasă
După tragedia de la Colectiv, a apărut Ordinul ANRE nr. 179/2015 pentru aprobarea Procedurii privind verificările şi reviziile tehnice ale instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale. Respectiva procedură, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, reconfirmă faptul că oamenii tebuie să facă o verificare a instalaţiei de utilizare a gazelor, la cel mult doi ani. Verificarea se face, contra cost, de orice firmă autorizată de ANRE, şi trebuie făcută de orice consumator, chiar dacă are acasă doar un aragaz. De aici lucruruile se complică aiuritor de tare.
Articolul 6 din Procedură spune că oamenii sunt obligaţi să pună la dispoziţia firmei care face verificarea documentaţia tehnică pe baza căreia s-a făcut instalaţia de gaze din casă, deşi discutăm despre sute de mii de apartamente contruite acum 30-40 de ani. Dacă oamenii, în mod previzibil, nu o au, sunt obligaţi să o ceară distribuitorului de gaze sau celui care a făcut instalaţia acum zeci de ani, direct sau prin intermediul firmei care vine să facă revizia.
Dacă nici firma şi nici distribuitorul nu are documentaţia tehnică, omul trebuie să reconstituite unele documente, în urma unui contract o firmă de proiectare a instalaţiilor de gaze. Atenţie, asta chiar dacă specificaţiile tehnice ale instalaţiei, supusă verificărilor, sunt conforme cu cele declarate furnizorului. Paradoxal, dacă totul este în regulă, consumatorii trebuie să mai plătească pentru următoarele hârtii;
a) releveul construcţiei pe care se trasează instalaţia de utilizare;
b) schema izometrică a instalaţiei de utilizare;
c) memoriul tehnic cu privire la respectarea condiţiilor tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiei de utilizare
Dacă nu sunt conforme, e necesară o nouă documentaţie tehnică, de data aceasta completă, care trebuie comandată şi plătită unei firme de proiectare a instalaţiilor de gaze.
Şi acum, supriza: toate documentaţiile de mai sus trebuie să respecte nişte norme tehnice (normativul de gaze, în limbaj comun), care sunt în vigoare din 2009, prin Ordinul preşedintelui ANRE nr 5/2009.
Or, acolo scrie foarte clar: dacă în camera unde există aparatul consumator de gaze fereastra are geam termopan, este obligatorie instalarea unui senzor de gaze. Iată ce scrie la Art 8.3. (2):
„Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi”.
Reprezentantul unei firme autorizate care montează senzorii ne-a confirmat că legea, deşi există din 2009, a început să fie aplicată abia din acest an, după apariţia noului ordin ANRE de la finalul anului trecut.
Solicitaţi, reprezentanţii Engie Romania (fosta Distrigaz Sud) au confirmat că este nevoie de detectoarele de gaze chiar şi pentru cei care au un singur aragaz:
Conform Ordinului 179/2015 emis de către ANRE, clientul final are obligaţia să asigure respectarea condiţiilor tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturare
Aceste condiţii de siguranță, detaliate în Ordinul 5/2009 al ANRE (Norme tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale), prevăd obligativitatea montării de detectoare automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, în încăperi cu geamuri de o grosime mai mare de 4 mm sau care sunt de construcție specială (securizat, de tip Thermopan, etc). Aceste detectoare de gaze au rolul de a acţiona asupra robinetului de închidere a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi şi de a elimina în acest fel orice factor de risc de producere a unui incident.
În baza acestor prevederi, în cazul în care operatorul economic licenţiat să execute lucrări de verificări–revizii ale instalaţiei de gaze naturale constată că nu sunt îndeplinite condiţiile tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei de utilizare, inclusiv prin montarea de detectoare automate de gaze, aduce la cunoştinţa clientului final obligaţia de a face toate demersurile necesare pentru îndeplinirea acestor condiţii
Cât costă şi cum rişti să rămâi fără gaze chiar dacă respecţi legea
Preţurile pentru montarea unui detector de gaze şi a electroventilului variază de la o firmă la alta. Dacă se montează pentru mai multe locuinţe, preţurile ajung să scadă şi la 300 de lei. Atenţie însă, nu este singurul cost. Detectoarele au durata de viaţă limitată (de regulă cinci-şapte ani) şi trebuie înlocuite cu altele noi, după această perioadă. Obligaţia este trecută în noul ordin al ANRE, la publicat la finalul anului trecut, la art. 8, punctul 5 din procedură:
Clientul final are obligaţia să înlocuiască detectorul/detectoarele automat/automate de gaze montat/montate la locul de consum, înaintea expirării duratei normate de utilizare a acesteia/acestora, în conformitate cu prescripţiile tehnice ale producătorului.
Potrivit ultimelor date oficiale, în România sunt 1,27 milioane de apartamente racordate la sistemele de termoficare, dintre care aproape jumătate (563.000) în Bucureşti. Deci în aceste apartamente se foloseşte gazul doar pentru aragaz, şi este de aşteptat ca majoritatea să aibă deja tâmplărie cu geam termopan în bucătărie. Ca atare, proprietarii vor fi obligaţi să monteze aceste dispozitive.
Iar asta este de natură să creeze conflicte în blocurile în care oamenii sunt în această situaţie. Asta pentru că, în cele mai multe cazuri, nu există un contor de gaze individual pentru fiecare apartament. Iar în cazul în care un singur proprietar refuză să instaleze detectorul, este posibil ca alimentarea cu gaze să fie oprită pentru toata scara.
Cum funcţionează
Detectorul de gaze se instalează în încăperea în care funcţionează aragazul, şi este racordat la o sursă de energie electrică. În momentul în care există scăpări de gaze, senzorul începe să scoată un zgomot puternic şi comandă unui electroventil instalat pe ţeava de gaze şi alimentat şi el cu energie electrică oprirea automată a gazului. Consumatorul trebuie apoi să repornească manual electroventilul (mişcă o clapetă), ca să aibă din nou gaze.
