De aproxiamtiv 15 ani, România participă la un proiect european de mare ambiţie: contruirea unui reactor de fuziune nucleară. Specialiştii spun că peste aproximativ 20 de ani, acest reactor va potoli setea de energie a omenirii.
Spre deosebire de centralele nuclearo-electrice de fisiune, care folosesc uraniu, cum e cea de la Cernavodă, cele de fuziune nu au nevoie de material radioactiv, ci de tritiu şi deuteriu, izotopi ai hidrogenului, adică un fel de atomi de hidrogen cu nucleul mai mare.
Pe scurt, centrala nucleară de fuziune este una curată, lipsită de riscurile radioactivităţii şi funcţionează pe acelaşi principiu cu Soarele, care este, de fapt, un imens reactor de fuziune nucleară.
Proiectul a fost lansat în 1973, experimentele au progresat rapid și, în 1991, a fost realizată pentru prima dată reacția de fuziune nucleară pe Pământ, eliberându-se o energie de 1,7 MW.Până în 1997, s-au obținut energii în medie în jurul a 10 MW, maximum de performanță fiind atins la valoarea de 16 MW pentru câteva secunde, fapt ce constituie și azi recordul absolut în materie de energie nucleară de fuziune.
România participă la proiect prin fabricarea tritiului şi deuteriului, combustibilul reactorului, prin specialiştii de la Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice din Râmnicu Vâlcea (ICSI).
”Proiectul merge conform graficului, în ciuda crizei economice. Sperăm ca reactorul din Franţa să fie gata până în anul 2020. Deoarece ţară noastră participă direct la cercetări, va avea acces la tehniologie, urmând ca prin 2050 să construim în ţară propria noastră centrală nucleară de fuziune. Guvernul ţării noastre este foarte interesat de proiect. Avem specialişti de cel mai înalt nivel, în luna mai am fost chemaţi în China – vor şi ei o asemenea centrală, în Tibet”, ne-a spus prof. Ioan Ştefănescu, directorul general al ICSI.
